Despre cunoastere si marele anonim in filosofia lui Lucian Blaga. Scurt eseu propedeutic

Mi-am propus, scriind acest eseu, sa nu sacrific nimic din rigoarea pe care o implica un demers de exegeza filosofica, dar in acelasi timp sa pastrez un limbaj prietenos chiar si in mijlocul celor mai abstracte idei. Nu stiu in ce masura mi-a reusit acest lucru. Mizez pe finetea augusta a cititorilor mei si pe supletea lor speculativa.

 

Inainte sa ajunga un exercitiu de speculatie intelectuala, menirea filosofiei este, finalmente, aceea de asezare optima a spiritului uman in orizontul lumii. Exemplul gandirii lui Lucian Blaga - poate cel mai frumos articulat din istoria filosofiei romanesti de pana acum - ne arata, prin intermediul unui limbaj mixt, conceptual-metaforic, felul in care omul poate trai/traieste fecund intr-un orizont al misterelor, asumandu-si un destin creator, deopotriva tragic si maret. Ce rol joaca instanta metafizica suprema, numita Marele Anonim, in ecuatia cunoasterii? Care sunt limitele intelectului uman in topografia misterelor lumii? Este, oare, Marele Anonim echivalentul metafizic al unui Dumnezeu crestin situat median intre Deus absconditus si Deus revelatius? Cartea aceasta este o incercare a unui raspuns. - Cosmin Neidoni