"Mi-am propus sa va vorbesc 'despre minciuna', ceea ce inseamna despre un lucru 'pur omenesc': numai omul poate minti, pentru ca numai omul are parte de un 'lucru' care poate sa exprime si care, exprimand, se poate misca in doua directii total opuse: 'adevarul si falsul intentionat'. Acest 'lucru' este 'limba'. Faptul ca limba, incaputa pe mana utilizatorului uman, poate sa spuna nu doar ce este, ci si ceea ce 'nu este', deci faptul ca un cuvant poate sa spuna nu numai adevarul, ci si sa minta, explica de ce povestea omului este, in esenta ei, o inlantuire de dezastre. 'Poporul roman, spune Cioran intr-o scrisoare catre fratele sau, nu e la nivelul limbii pe care o vorbeste.' Dar 'omul insusi' ca specie nu e la nivelul limbii de care se foloseste. Intreaga istorie a acestei specii este expresia unei fraude lingvistice." (Gabriel Liiceanu)