Dezvoltare personala, vindecare emotionala si maturizare.12 povestiri terapeutice

Suntem obisnuiti sa etichetam oamenii in functie de comportamentele pe care le afiseaza. Judecam omul, nu comportamentul. Criticam persoana, nu actiunile sale. Proiectam asupra altora propriile noastre temeri, sperante, dorinte. Condamnam la altii ceea ce nu putem accepta la noi insine. Ne dorim sa ne fie mai bine, dar omitem ca schimbarea incepe intotdeauna cu noi insine. Noi ne cream experientele si viata.

Copilaria este piatra de temelie a vietii fiecarui om. Ma aflam la un curs de dezvoltare personala cand unul dintre colegii mei, vorbind despre copilaria lui si despre felul in care unele experiente de atunci i-au trasat harta vietii, a izbucnit in plans. Atunci am inteles necesitatea de a constientiza mecanismele ce declanseaza anumite comportamente, pentru a ne putea schimba. Numai in momentul in care intelegem cauza care a dus la o anumita manifestare, putem sa ne schimbam modul de a actiona.
Fragment din cartea

"Micuta camila creste sub privirile batjocoritoare ale celorlalte camile. Rautatea lor o caleste si se ambitioneaza sa duca si ea tot atat de multa greutate. Vrea sa demonstreze faptul ca desi e diferita, poate cara la fel de mult ca si ele.
Oamenii o vad pe aceasta camila si hotarasc sa o ia cu ei pentru a le fi de ajutor in gospodarie. O poarta peste tot si-i umplu spatele cu saci grei. Peste saci, barbatii isi aseaza copiii si, uneori, nevestele. Avand o singura cocoasa, spinarea camilei e mai incapatoare decat a celorlalte. Astfel, si povara ei devine mai grea. Ambitioasa din fire, nu renunta. Trage de ea, lupta cu oboseala, nu cere hrana in plus, desi consumul ei e mai mare. Vrea doar sa demonstreze ca e la fel ca celelalte camile.
Crezi ca-i pasa cuiva de cum se simte camila? Nu. Intr-o zi cade, ingenuncheata in mijlocul desertului. Gura i s-a uscat, picioarele i-au slabit si spatele nu mai rezista greutatii.
Deoarece nu le mai este de folos, stapanii decid sa o lase acolo. Poate va avea Cerul grija de ea! Isi iau o alta camila, cu doua cocoase si pornesc mai departe. Aceasta din urma are spatele mai putin incapator, asa ca stapanii se vad obligati sa poarte si ei o parte din greutati. Copiii merg acum pe jos, de mana cu mamele lor. Noua camila se opreste din mers atunci cand oboseste si nu porneste la drum decat cand i se da apa si hrana. Iar de cealalta camila, oamenii nu mai stiu nimic! Uita ca i-a adus pana aici, de unde i-a preluat o alta, mai puternica."
Mara asculta si ochii mari i se umplu de lacrimi. Povestea Alinei pare ca si-a atins telul. A penetrat zidul rece pe care Mara l-a construit in jurul sau si a reusit sa ajunga pana la inima ei. "