Se numeste diavol, adica „defaimatorul”, de la verbul „diavallo” (a defaima), fiindca l-a defaimat pe om in fata lui Dumnezeu, spunand: „Nu degeaba Te slujeste Iov. Ia intinde mana Ta si atinge-Te de tot ce e al lui, sa vedem daca nu Te va blestema in fata!” (Iov 1,9,11). Iar pe Dumnezeu l-a defaimat in fata omului, zicand:

„F ocullui Dumnezeu a cazut din cer si a ars oile tale” (Iov 1,16). Incerca sa-I convinga ca razboiul venea de sus, din cer, voind sa-I ridice pe rob impotriva Domnului si pe Domn impotriva robului.

Mai degraba n-a reusit sa-i ridice pe nici unul impotriva altuia. A incercat, dar n-a putut. Daca vezi un alt rob razvratindu-se impotriva Stapanului, pe Adam adica impotriva lui Dumnezeu – Adam, care daduse crezare defaimari lor aduse de diavol – sa stii ca diavolul nu cu puterea lui a biruit, ci din pricina nepasarii
omului.

Firea diavolului este sa faca zarva, sa provoace nebunie si sa aduca mult intuneric. Prin diavol se intelege, in limba greaca, „cel care ne schimba mintea din bine in rau”. Sa-i inchidem orice intrarea diavolului prin rugaciune.