Volumul, semnat de pr. prof. dr. Alexandru Moraru, prezinta in ordine alfabetica, dupa numele de familie sau dupa numele de calugarie (cei din perioada mai veche), pe toti ierarhii romani si straini cunoscuti, care au pastorit in diverse eparhii ale tarii noastre.

    Dictionarul este o lucrare fundamentala, in elaborarea careia autorul, pr. prof. dr. Alexandru Moraru, a folosit cateva lucrari reprezentative ale pr. prof. dr. Mircea Pacurariu, studiile tematice ale pr. prof. dr. Niculae Serbanescu, dar si lucrari ale altor autori precum: Melchisedec Stefanescu; Gabriel Cocora; Dimitrie Dan; Scarlat Porcescu; Alexandru Moraru etc.

    Atunci cand sunt mai multi ierarhi cu nume identice, se precizeaza locul in care fiecare dintre acestia a pastorit, iar daca pe unii ii aflam in mai multe scaune eparhiale, sunt mentionate toate, in ordinea cronologica a ocuparii lor. In plus, s-a renuntat la insemnarea cu cifre romane (I, al II-lea, al III-lea s.a.) a ierarhilor cu acelasi nume de la eparhiile in cauza, pentru a nu se crea confuzii intre aces­tia.

    Parintele Moraru pomeneste si ierarhi greci, sarbi, rusi, ucraineni si de alte etnii despre care autorul considera ca au slujit Ortodoxia romaneasca. 

    Fragment din dictionar:

 

  „MOISESCU IUSTIN s-a nascut la 5 martie 1910, in satul Candesti, comuna Albesti, jud. Arges, din parintii loan (invatator) si Maria Moisescu, la botez primind numele lustin; a urmat scoala primara in satul natal (1916-1921), cursurile Liceului „Dinicu Golescu" din Campulung Muscel (1921-1922), de unde s-a transferat ca bursier la Seminarul Teologic „Patriarhul Miron" din acelasi oras (seminar al orfanilor de razboi, fiindca tatal sau a murit pe front in toamna anului 1916), pe care I-a absolvit ca sef de promotie in luna iunie 1930; beneficiind de o bursa de studii din partea patriarhului Miron Cristea, a urmat cursuri la Facultatea de Teologie din Atena (1930-1934) si la Facultatea de Teologie Romano-Catolica din Strasbourg — Franta (1934-1936); apoi, a revenit la Atena (1936-1937), unde a obtinut doctoratul in Teologie cu teza: Evagrie din Pont. Viata, scrierile si invatatura (in limba greaca, Atena, 1937), premiata de Academia de Stiinte din Atena; a indeplinit urmatoarele misiuni: profesor de Limba latina la Seminarul „Nifon" din Bucuresti (1937-1938); profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxa a Universitatii din Varsovia — Polonia (1938-1939); profesor agregat (din 1940), apoi titular (din 1942) de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Cernauti — Suceava, in 1946 fiind transferat la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Bucuresti (din 1948, Institut Teologic); la 26 februarie 1956 a fost ales arhiepiscop al Sibiului si mitropolit al Ardealului; in 10 ianuarie 1957 a fost ales arhiepiscop al lasilor si mitropolit al Moldovei si Sucevei, pastorind aici vreme de doua decenii (pana in 1977); in 12 iunie 1977 a fost ales arhiepiscop al Bucurestilor, mitropolit al Ungrovlahiei si patriarh al Bisericii Ortodoxe Romane [...]"