Volumul nu este nici pe departe inca o biografie a „tatucului popoarelor“. Nu este, in mod obligatoriu sau in cel mai evident chip cu putinta, o analiza poli­tologica, in specificul rigorii universitare, a felului in care Iosif Vissarionovici a inteles si pus in practica comunismul, totalitarismul. Desi nu este, repet, la modul obligatoriu si evident, asa ceva, desi in profunzime este, cartea [...] izbuteste sa fie exact ceea ce autorii ei au planuit sa fie. O „surprindere a articulatiilor cul­tului celui ce a ajuns sa fie divinizat drept corifeul stiintei si invingatorul in toate bataliile militare.“ Adica „genialissimul generalissim“. (MIRCEA MORARIU)

 

    Fragment din lucrare:

 

    „In octombrie 2011 se vor implini 50 de ani de la expulzarea mumiei lui Iosif Vissarionovici Stalin din Mausoleul din Piata Rosie. Succesorul sau, si doar cu cativa ani in urma unul dintre cei mai servili acoliti, Nikita Sergheievici Hrusciov, a declansat la Congresul al XXII-lea al PCUS cel de-al doilea val al destalinizarii. Imortalitatea nu a durat, in cazul lui Stalin, decat opt ani. Cu aprobarea primului secretar al CC aparea in Pravda dinamitardul poem Urmasii lui Stalin de Evgheni Evtusenko. Visul lui Djugasvili a fost sa fie privit ca un mare ganditor revolutionar, al patrulea clasic al marxismului, egal cu Marx, Engels si Lenin. „Marele strateg", „invingatorul in toate bataliile”, „prietenul copiilor" si „parintele popoarelor", trebuia sa fie si cel mai mare om de stiinta al lumii. Una dintre cartile sale favorite era Anti-Duhring de Engels, al carei titlu complet era Herrn Eugen Duhrings Umwalzung der Wissenschaft (Dl Eugen Duhring revolutioneaza stiinta). Ironia lui „Freddy" i se aplica perfect lui Koba, cel caruia David Riazanov, unul dintre cei mai respectati cunoscatori ai operei lui Marx, ii spusese candva sa nu mai piarda vremea cu teoria marxista intrucat „toata lumea stie ca nu este punctul sau forte" (Riazanov a platit cu viata acea nesabuita remarca). 

Gelos pe prestigiul de teoreticieni al rivalilor sai din anturajul lui Lenin (Buharin, Trotki, Zinoviev, Kamenev, Riazanov, Rakovski, Preobrajenski, chiar Radek, pe care ii lichidase nu doar politic, ci si fizic, dar pe care nu-i putea nicicum uita), Stalin a fost interesat spre sfarsitul vietii de biologie (cu consecinte catastrofale pentru genetica din URSS, anexata complet de nefastul sarlatan Trofim Lisenko, care ajunsese sa fie comparat cu Darwin si cu Timiriazev), de economie politica (aici nu s-au intamplat aceleasi orori in momentul in care Stalin a publicat Problemele economice ale socialismului in URSS) si de lingvistica, un domeniu in care interventia sa a servit emanciparii de sub regimul ultradogmatic („arakceevist", spre a cita exact) impus de scoala lui Nicolai Marr.”