Partea de sinteza este structurata intr-un format usor de retinut, permitand o recapitulare rapida a materiei si o autoevaluare. Multiplele exemple aferente institutiilor juridice impreuna cu limbajul accesibil faciliteaza procesul de invatare. Grilele, spetele si intrebarile conceptuale permit o autoanaliza a nivelului in care a fost insusita materia. Totodata, lucrarea expune in acelasi timp opinia scolii de la Bucuresti si a celei de la Cluj, acolo unde acestea erau divergente. 

    Lucrarea se adreseaza: studentilor care se pregatesc la materia ”Teoria generala a obligatiilor” sau pentru examenul de licenta; candidatilor la admiterea la I.N.M. sau Barou; auditorilor de justitie pentru examenul de absolvire; magistratilor stagiari pentru examenul de capacitate; avocatilor stagiari pentru examenul de definitivat; practicienilor.

 

   „Tema nr. 7. Raspunderea civila delictuala pentru fapta altuia, pentru lucruri si pentru ruina edificiului 

    I. Aspecte teoretice 

 

    1. Raspunderea civila delictuala pentru prejudiciile cauzate prin fapta altuia

    Nu de putine ori, persoana care a cauzat un prejudiciu printr-o fapta ilicita delictuala si care, in mod normal, ar trebui sa raspunda nu poate fi trasa la raspundere din cauza faptului ca autorul este minor sau incapabil ori un asemenea demers ar fi lipsit de finalitate, autorul fiind insolvabil. Tocmai de aceea, toate legislatiile prevad o forma de raspundere civila substitutiva, care se angajeaza in persoana celor care aveau obligatia de a-l supraveghea pe autor (in cazul minorilor si interzisilor) ori aveau dreptul de directie, supraveghere si control asupra acestuia (in cazul raporturilor de prepusenie). Asa fiind spre deosebire de alte forme de raspundere (de exemplu, penala, contraventionala, disciplinara etc.), raspunderea civila delictuala nu este una strict personala, aceasta putandu-se angaja si in persoana unui alt subiect in afara autorului faptei, atunci cand cel chemat sa raspunda se afla intr-o anumita relatie speciala cu autorul. 

    a. Raspunderea civila delictuala pentru prejudiciile cauzate de minori si interzisi judecatoresti

    Urmarind sa protejeze victima unei fapte ilicite de dificultatile pe care le-ar putea avea daca ar solicita repararea prejudiciului de la un minor sau un incapabil (in ceea ce priveste vinovatia sau solvabilitatea acestuia), legiuitorul a prevazut, in cuprinsul art. 1.372 C. civ., conditiile in care se poate solicita repararea prejudiciului de la o alta persoana decat autorul atunci cand acesta este minor sau incapabil.

    Astfel, art. 1.372 prevede: „Cel care in temeiul legii, al unui contract ori al unei hotarari judecatoresti este obligat sa supravegheze un minor sau o persoana pusa sub interdictie raspunde de prejudiciul cauzat altuia de catre aceste din urme persoane. (2) Raspunderea subzista chiar in cazul cand faptuitorul, fiind lipsit de discernamant, nu raspunde pentru fapta proprie.”