Cartea este sistematizata pe patru titluri: in partea introductiva sunt tratate distinct dreptul penal ca ramura de drept, principiile fundamentale si izvoarele acestuia, interpretarea si aplicarea legii penale in timp si in spatiu, raportul juridic de drept penal si problema cooperarii internationale pentru reprimarea criminalitatii, iar urmatoarele titluri au ca obiect de studiu cele trei institutii fundamentale ale dreptului penal, si anume infractiunea, raspunderea penala si sanctiunile de drept penal.

    La elaborarea lucrarii s-a urmarit ca, prin modul de examinare, de explicare a termenilor si a expresiilor specifice materiei, cat si a continutului acestora, ideile formulate sa fie cat mai clare si mai accesibile studentilor, in acest sens explicatiile teoretice fiind sustinute si cu exemple din practica judiciara sau ipotetice, cu scopul de a le face cat mai bine intelese.

    Cursul poate fi util atat studentilor din anul II la facultatile de drept, cat si tuturor celor care se pregatesc pentru examenul de licenta sau concursurile de admitere in profesie ori definitivat.

 

    “C. Subiectul pasiv al infractiunii

 

    1. Notiune, conditii. Denumim subiect pasiv al infractiunii persoana fizica sau juridica titulara a valorii sociale vatamate sau periclitate prin savarsirea infractiunii. Poate fi subiect pasiv al infractiunii, asadar, orice persoana care a suferit raul creat prin comiterea infractiunii.

    Asa cum s-a aratat in doctrina penala, nu trebuie confundat subiectul pasiv al infractiunii (victima) cu subiectul pasiv de drept civil al infractiunii (persoana prejudiciata prin infractiune).

    Daca de cele mai multe ori aceeasi persoana poate avea atat calitatea de subiect pasiv al infractiunii, cat si pe aceea de subiect pasiv de drept civil (de exemplu, in cazul unei infractiuni de distrugere a unui bun, subiect pasiv al infractiunii este proprietarul bunului si tot el poate fi si persoana prejudiciata prin infractiune), sunt si situatii in care subiect pasiv al infractiunii poate sa fie o persoana, iar alta persoana  sa aiba calitatea de subiect pasiv de drept civil (de exemplu, in cazul unei infractiuni de omor, subiect pasiv este victima, iar persoana prejudiciata, careia i s-a produs o paguba prin infractiune, sa fie sotia sau copiii celui ucis).

    Daca la majoritatea infractiunilor (furt, talharie, inselaciune, omor, vatamare, etc.) nu se cere ca subiectul pasiv sa indeplineasca anumite conditii speciale, sunt totusi infractiuni la care norma de incriminare prevede unele cerinte fara de care persoana nu poate fi subiect pasiv al acelei infractiuni. De exemplu, la infractiunea de atentat care pune in pericol securitatea nationala, persoana impotriva careia se comite fapta trebuie sa indeplineasca o functie de demnitate publica; daca lipseste aceasta calitate, nu se realizeaza continutul infractiunii de atentat, ci al altei fapte (omor sau vatamarea corporala).

    2. Categorii de subiecti pasivi ai infractiunii. In literatura juridica se face o prima clasificare in subiect pasiv general sau mediat, care este intotdeauna statul, si subiect pasiv special sau imediat, care este persoana titulara a valorii sociale vatamate sau periclitate prin infractiune.”