Carte disponibila, dar fara autograful autorului!

Parintele Constantin Necula e un traducator al adevarurilor ultime care, odata descoperit, nu se mai lasa expropriat. Cu un limbaj deconceptualizat de truisme teologice sau formulari standardizate dogmatic, cuvantul sau isi face loc, de ani buni, in inimile celor care Il cauta pe Dumnezeu pre limba lor si intr-un mesaj accesibil (fara a fi deloc facil), destructurat, seducator prin originalitatea si bunul simt al vocatiei marturisirii.
Omilet ca formatie universitara scoala teologica isi exerseaza profesorale predand Catehetica si omiletica), Parintele Constantin face, cu aceasta carte, proba predicii-reper, a acelei ziceri care, in extrem de putine cuvinte, trebuie sa aduca intensitate de idee si cumul de sens. Pentru ca paginile acestea se constituie din predici la evangheliile duminicale sustinute in cadrul unei rubrici permanente a unui saptamanal laic, acolo unde, numar de numar, Hristos trebuie marturisit pentru un public extrem de eterogen si, de multe ori, cu vecinatati destul de largi cu Biserica. De aceea nu avem de-a face aici, neaparat, cu un discurs previzibil de conformism omiletic, ci mai degraba cu un spirit liber, care se goleste de sine pentru a-l intelege pe celalalt si, mai ales, pentru a se face inteles. si pentru care incorsetarea spatiului editorial rezervat rubricii nu e o cantonare, ci doar o alta seducatoare provocare.
( Romeo Petrasciuc )

Fragment:

"Bogatul necugetat şi neatenta noastră cugetare

Postul Naşterii Mântuitorului începe cu o pildă atât de actuală, încât aproape doare: Parabola cu bogatul cel necugetat (Luca 12, 13-21). E o pildă provocată de cererea unui „cineva din mulţime", care cere intervenţia Domnului Hristos ca fratele său să impartă moştenirea cu el. Povestea, spusă pentru vindecarea doritorului de avere, este simplă şi dureroasă pentru starea dintotdeauna şi de azi a celor care visează la mosteniri.
Un om bogat, o recoltă care face să plesnească hambarele din visul de mărire al îmbogăţitului peste vară, părelnica pace şi odihnă ce o merită, şocul vestirii şi întâlnirii cu moartea. Dinaintea morţii, bogăţia e fără niciun folos, ba mai mult, pare a fi o greutate. Oricum ai da-o, e o nebunie fără seamăn să crezi în nemurirea îmbogăţirii tale.
Două sunt invăţămintele: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice lăcomie, fiindcă, oricât de bogat ar fi cineva, viaţa lui nu stă în avuţiile saler (v. 15) şi „Aşa se intâmplă cu cel care strânge comori, dar nu se imbogăţeşte înaintea lui Dumnezeu" (v. 21). Dinaintea frontului de căpătuială rapace în care trăim, aproape că dor cuvintele acestea. Când vezi acumulările de top Forbes şi absurditatea cheltuielilor snoabe din jur, când constaţi lipsa de entuziasm a celor îmbogăţiţi şi demotivarea lor în lehamite, aproape că te ruşinezi că nu le-ai citit parabola aceasta, că n-ai rostit-o mai des, că n-ai strigat-o la toate întâlnirile specialiştilor de circumstanţă în înmulţirea banilor proprii în defavoarea celor fără bani. Mai grav pare când bogatul necugetat devine câte un om de stat, care confundă poporul cu propria moşie, lărgind în vise de mărire hambarele intereselor personale."