Cum e sa traiesti cu amintiri din viitor? Cum e sa stii ce va fi maine? Intr-o viata in care viitorul si trecutul isi schimba locurile, ramane doar prezentul. Dar cum sa iei o decizie in prezent atunci cand iti cunosti viitorul?

La 7 ani, vrea sa afle prin ce se deosebeste de toti ceilalti. La 12 ani, invata cum sa fie ca ceilalti. La 17 ani, se indragosteste de Amelia. La 22, o intalneste. La 27, se afla intr-un avion care urmeaza sa se prabuseasca.

Numele lui este Mir.

Daca citesti aceste randuri, deja faci parte din viitorul lui.
 Fragment din ebook:


Cum sa descrii fiinta iubita in cuvinte? Pentru mine e imposibil. Oricata putere ar avea cuvantul, sentimentul in sine e mereu invingator.

Nu pot sa o descriu pe ea, dar pot sa ma descriu pe mine in momentele in care am fost alaturi de ea: un om implinit, care se bucura de orice amanunt; un om care cunoaste incotro merge, pentru ce lupta si unde are sa ajunga; un om fericit.

Probabil nu e normal sa depinzi de un om, dar normalitatea nu m-a caracterizat niciodata, deci nu vedeam in asta o problema. Am inceput sa o ador inainte de a o cunoaste. O asteptam de parca asteptam sa invii din morti.

Amelia, te-am asteptat pentru a te pierde.

Amintire in prezent

E una cand astepti sa apara o persoana in viata ta si e cu totul altceva sa traiesti acest moment. Probabil e minunat sa te trezesti intr-o simpla si monotona dimineata pentru a ajunge seara inapoi in pat, realizand ca a fost o zi speciala dupa care vor urma multe schimbari.

Eu nu am stiut ce inseamna asta, din motiv ca am cunoscut intotdeauna scenariul zilei ce avea sa urmeze, si cand ma trezeam dimineata constient de faptul ca nu m-am trezit in dimineata care trebuie, ca azi nu o voi intalni, era imposibil sa-mi ignor tristetea.

Dupa ploaie apare si soare, dupa dimineti care mi se pareau zadarnice, esuate, sosi si dimineata potrivita, dar vreau sa evidentiez un gand, caci daca nu ar fi acele dimineti triste, nicicand nu as astepta-o si nu as pretui-o pe cea fericita, si, ce sa zic, la fericire nu ai cum sa ajungi fara sa nu iti murdaresti papucii de tristete.

In al patrulea an de universitate nu incetasem sa frecventez orele suplimentare de la facultatea de litere. Era firesc: acolo urma sa o intalnesc pe ea.

Stateam in ultimul rand, iar ea in primul. Sa nu intrebati ce tema se preda, cat de plina era sala sau cine dormita alaturi de mine. Nu am nici cea mai vaga idee! O vedeam numai pe ea...

Infinitul exista. In momentul in care ai nevoie ca timpul sa se scurga mai repede, atunci cand rabdarea ingenuncheaza in fata timpului, acesta decide sa profite si sa se simta mai presus – asemeni omului care e constient de puterea sa –, demonstrand ca exista cu adevarat.

Nu am facut cunostinta in acea zi, dar ochii ei m-au prins intr-un moment privirea. Aveam nevoie sa fiu vazut de ea, sa realizeze ca exist, ca sunt acolo doar din motiv ca ea exista, ca ea e acolo.