Cartile despre Bucuresti ale Andreei Rasuceanu, Cele doua Mantulese, Bucurestiul lui Mircea Eliade si, iata, acum — Bucurestiul literar. Sase lecturi posibile ale orasului, au fost incununate cu laurii criticii, dar au fost in acelasi timp succese de public. Pentru ca Andreea Rasuceanu a gasit nu doar o tema de impact, ci si o metoda si un stil prin care, fara sa abdice de la rigorile unui studiu performant, foarte modern, a starnit interesul unui mare numar de cititori. Aflat la intersectia unor campuri teoretice fertile (geocritica, teorie literara, antropologie culturala, filozofie, psihosociologie), studiul sau reconstituie si restituie intr-un mod ingenios, cu o vocatie analitica remarcabila, imaginea unui oras real si, deopotriva, imaginar. - Adriana Babeti

Cele sase capitole ale cartii izbutesc performanta de a impinge Bucurestiul in «galeria marilor orase postmoderne». E dintr-odata citibil si ni se livreaza patimas, demn de iubit, asa cum il vedem aici antropomorfizat, sondat prin palimpsest spre miezul magic, personaj in sine ori capturat subiectiv de trairile altor personaje. - Tania Radu

Remarcabil critic literar, Andreea Rasuceanu propune o imagine a Bucurestilor rezultata din recitirea unui sir de romane semnate de autori definitorii pentru actualitatea scrisului romanesc. Lecturile propuse de aceasta carte reprezinta o initiativa importanta, ce vine in intampinarea unei noi metode de cercetare: geocritica. - Cornel Ungureanu

O carte-experiment despre inepuizabilele relatii care se creeaza intre oras si proiectia sa literara, intre privirea autorului si cea a cititorului, intre diferitele harti interioare si diferitele moduri de a citi peisajul urban. Bucurestiul literar vorbeste despre imaginea orasului asa cum apare in operele a sase scriitori din generatii diferite: in cartile lui Mircea Cartarescu, Gabriela Adamesteanu, Stelian Tanase, Simona Sora, Filip Florian si Ioana Parvulescu, Bucurestiul devine personaj. Fiecare capitol e insotit de un interviu – o marturie nemijlocita care subliniaza asemanarile ori deosebirile dintre perspectiva exterioara, a criticului, si modul in care autorul traieste relatia cu orasul.
Fragment din ebook:

In cazul Bucurestiului lui Mircea Cartarescu, e vorba in principal despre un oras „inventat“, fabulos, simptom al unei lumi postmoderne in care se intalnesc toate contra dictiile spatio-temporale, realitati de ordin ontologic diferit, o „Zona“ pynchoniana cu prelungiri in metafizic, asa cum vom vedea.
De-a lungul studiului au reiesit o serie de asemanari – ori, dimpotriva, deosebiri – semnificative care au condus, totodata, la o reevaluare a operelor analizate. Asezarea acestora intr-un cadru diferit si abordarea unui alt unghi de interpretare – unul geocentrat, pe urmele teoriei westphaliene – a avut drept urmare descoperirea unei alte dimensiuni a identitatii auctoriale, care s-a completat, speram, cu marturia directa, nemediata a autorilor, asa cum se dezvaluie aceasta in interviurile care completeaza fiecare capitol al cartii. Acestea au avut, de altfel, un dublu rol: de a oferi cititorului o marturie auctoriala directa, dar si de a sublinia eventualele asemanari ori deosebiri dintre perspectiva exterioara, a criticului, asupra imaginii orasului din opera fiecarui autor si modul in care se pozitioneaza autorul insusi in relatia cu orasul ca realitate fizica, cu cel descoperit in documente etc.