In lumile casei lui Faraon, guvemate de legi salbatice si stranii, un copil de numai doisprezece ani lupta din rasputeri sa-si regaseasca tatal, de care a fost despartit cu brutalitate.
Noaptea se deschide inaintea sa ca un taram al creaturilor inspaimantatoare si al capcanelor mortale, un infern pe care trebuie sa-l strabata de unul singur, asumandu-si nenumarate riscuri. Pentru a infrunta pericolele lumii necunoscute, Leni Spector trebuie s-o inteleaga pas cu pas, descoperind in sine resurse nebanuite.
O parabola a dezumanizarii fara cale de intoarcere, a renuntarii la valorile stravechi ale omenirii, a sperantei de revenire prin curaj, prietenie, iubire. Un fermecator si totodata infricosator basm venit din negurile viitorului, un cybertale marca Danut Ungureanu, autor al clasicului science-fiction "Asteptand in Ghermana".

Fragment din eBook:

Baiatul ii urma sfatul. Cand termina, isi lipi din nou fruntea de vizeta supapei. Comix se refacea rapid. Intre marginile toracelui demolat mai erau doar cativa centimetri, care se cicatrizau vazand cu ochii.
— Cine-a facut asta? intreba.
Ultimele lacrimi se uscasera. In fagure putea ramane multe ore. Avea paste, apa, aer. Dupa explozie, caborii ii stransesera de-a valma, supravietuitori si raniti, turisti, negustori, barbati, femei si copii. Ii pusesera la pastrare, urmand sa-i trieze mai tarziu.
„Tati Spector e incomod. Multi dusmani“, spuse frendul. „Fabricanti de compusi, vanatori...“
— Dar era bine pazit. Numai cineva apropiat...
„Eu sunt implant mic, Leni. Prelucrez date putine. Pare functionar autorizat de Nimeni. Constiincios, ordonat.“
Leni cotrobai prin fagure. O imagine se deschise in mediatorul din plafon. „Slava lui Faraon! Atentatul de azi... nerevendicat...“ zicea crainicul. „Victime...“
In imagini retrai spaima, un miros greu de care nu mai scapa. „Probe ridicate... un grup de...“
„Functionar autorizat de Nimeni“, se incapatana frendul.
Leni incuviinta apatic.
— Zice ca n-au mai gasit niciun honda in viata. Dar, frend, cel care mi-a dat fluturele de salina nu era la fel de viu ca mine si ca tine?
„Reguli. Proceduri“. La toate astea, frendul n-avea, deocamdata, alt raspuns. Imaginea se inchise, lasandu-i in intuneric. „Slava lui Faraon!“
— Cat mai putem sta in fagure?
„Cabor au programat rond peste patru ore.“
— Si Comix? facu Leni. Sa-l luam inauntru.
„Daca nu l-au colectat cabor, asa trebuie. Reguli. Proceduri. Comix nu e bun, atrage atentia. Sta aici – semnaleaza unde suntem. Mai bine il gonim“ (ei doi nu se placusera niciodata). „Daca uitam de Comix, el se reface si ajunge singur acasa.“
— Dar noi de ce sa nu fim acolo in noaptea asta, frend? Inainte de cele patru ore. Deschide fagurele. Poti s-o faci, cum ne jucam cand ne-nchide Tati in camera mea.