In martie 1988, la o universitate americana pentru surdomuti s-au declansat ample proteste: studentii nu cereau doar schimbarea rectorului, ci, in ultima instanta, acceptarea statutului lor aparte, greu de inteles pentru lumea din jur care aude. Incitat de acest eveniment, Oliver Sacks intreprinde o cercetare a universului surzilor si a limbajului semnelor – un limbaj de o formidabila bogatie si plasticitate, posedand o gramatica proprie, a carei intelegere ne conduce spre cele mai profunde straturi ale gandirii. Vazand glasuri e o carte revelatoare. Ne indeamna sa meditam asupra limbajului in genere si ne spune povestea emotionanta a unor oameni care sunt la fel ca noi, si totusi foarte diferiti. Ne apropie de esenta conditiei umane.

Fragment din ebook:

"Desi Wright stie ca sunetele pe care le "aude" sunt "iluzorii" - "proiectiile obisnuintei si ale memoriei" -, ele au ramas extrem de vii pentru el de-a lungul deceniilor de surditate. Pentru Wright, pentru cei care au surzit dupa ce auzul lor se dezvoltase complet, lumea poate ramane plina de sunete, chiar daca ele sunt "fantomatice".
Este cu totul altceva, de neimaginat pentru cei normali (si chiar pentru cei care sufera de surditate postlinguala, cum e cazul lui David Wright), daca auzul e absent la nastere sau se pierde in frageda copilarie, inainte de insusirea limbii.
Cei afectati  astfel – prelingual - se afla intr-o categorie calitativ diferita fata de toti ceilalti. Pentru acesti oameni, care n-au auzit niciodata, care n-au amintiri, imagini sau  asociatii auditive, nu poate exista nici macar iluzia sunetului.
Ei traiesc intr-o lume a tacerii si linistii desavarsite, neintrerupte.
Acestia, cei congenital surzi, ajung pesemne la un sfert de milion in Statele Unite. Ei reprezinta a mia parte din copiii lumii.
De acestia si doar de acestia ne vom ocupa aici, situatia si starea lor fiind unice. De ce este asa? Daca se gandesc la surditate, oamenii au tendinta s-o considere mai putin grava decat lipsa vederii, s-o considere un dezavantaj, un neajuns sau un handicap, dar nicidecum la fel de cumplita."