Emotiile nu pot fi permanente. De aceea se numesc emotii- cuvantul "emotie" provine din latinescul emotus, care inseamna "miscat". Ele se schimba, de aceea sunt "emotii". De la una la alta, si voi va schimbati continuu. Acum sunteti tristi, pentru putin timp sunteti fericiti; acum sunteti furiosi, peste putin timp sunteti compatimitori. Acum sunteti plini de iubire, in alt moment sunteti plini de ura; dimineata a fost frumoasa, seara este urata. Si asa mai departe. Aceasta nu poate fi natura voastra, pentru ca este nevoie de ceva in spatele tuturor acestor schimbari, ca o sfoara care le tine pe toate la un loc.
Asa cum , in cazul unui buchet, vedeti florile, nu vedeti sfoara, dar sfoara este cea care tine la un loc pentru florile, in acelasi fel aceste emotii sunt toate aseamena unor flori . Uneori infloreste mania, uneori infloreste tristetea, uneori fericirea, uneori durerea, uneori disperarea. Dar acestea sunt toate ca niste flori, si viata voastra intreaga este buchetul. Trebuie sa existe o sfoara; altminteri, v-ati fi "destramat" de multa vreme. Continuati sa fiti o entitate- asadar, care este sfoara, principuil calauzitor?