Epopeea lui Ghilgames - Repovestire

In viata, exista intrebari care, atunci cand isi gasesc raspunsuri, sunt lasate la o parte, asemenea cunostintelor deja dobandite: ce organ face sa circule sangele, ce organ ajuta la digerarea hranei si ce organ te ajuta sa gandesti si sa simti? Sunt intrebari pe care ni le punem in alte momente ale vietii noastre si la care nu gasim intotdeauna raspunsuri multumitoare.

Cand eram foarte mica, ma ingrozea si pe mine, asa cum ii ingrozea pe toti, ideea mortii. Oare, dupa ce vom muri, o sa mai vedem ce se intampla in lume? Ce parte din noi va dormi si ce parte va ramane treaza, ca sa vada, sa asculte, sa simta? Aceeasi problema ii framanta acum pe copiii mei si, desi sunt mama, n-am gasit, fireste, un raspuns, ca sa ma impac pe mine insami, sa-i alin si sa-i inseninez pe fiii mei.

Epopeea lui Ghilgames ne-a fost lasata de sumerieni. Acest poem epic, compus intre 1300 si 1100 i.Hr. si gravat pe douasprezece tablite de lut, se afla printre cele mai vechi scrieri literare din lume. A fost descoperit in secolul al XIX-lea si, de atunci, generatii de cercetatori si traducatori au lucrat la interpretarea povestii lui Ghilgames, studiindu i originile si diversele versiuni.
Fiecare poveste mare este mare nu doar pentru ca i priveste pe protagonistii sai, ci si pe noi toti, si de aceea povestea lui Ghilgames, desi plasata acum patru mii de ani, nu e cu mult diferita de a noastra.

Ghilgames isi iubeste familia si este insetat de aventura. Cand se intalneste cu Enkidu, un adevarat prieten si tovaras de suflet, il iubeste si l viseaza mereu. Cand il pierde pe Enkidu, resimte o durere in suflet ce reflecta durerea noastra, atunci cand ii pierdem pe cei dragi. In timpul calatoriei care l poarta de la tinerete la maturitate si intelepciune, Ghilgames este chinuit, mai mult decat de orice, de problema mortii. Moartea e ca un somn care, desi lung, pastreaza speranta ca ne vom trezi si vom fi la fel ca la inceput? Sau moartea este, dupa cum e descrisa lumea de dincolo in acest poem, un loc in care trecutul aduce putina mangaiere, iar viitorul nu exista?

Ghilgames incearca sa gaseasca nemurirea, dar in zadar, desi calatoria sa in cautarea vietii vesnice a lui Utnapistim il transforma intr-un om intelept. Aceasta calatorie s-a repetat de-a lungul secolelor; este o cautare pe care trebuie s o infruntam singuri, mai degraba, decat sa ne incredem in experienta si invatamintele altora. Iata de ce povestea lui Ghilgames nu va muri niciodata si va fi citita de generatii intregi, de tineri si batrani deopotriva.

Pentru mine, in aceasta poveste, cel mai mult conteaza prietenia dintre Ghilgames si Enkidu. Prietenii au un loc special in viata noastra: relatia dintre prieteni nu e una de sange, ca in cazul unei familii, si nu cere un legamant, ca in cazul unui cuplu casatorit. Si totusi, adevarata prietenie are aceleasi caracteristici ca ale familiei si ale casatoriei: un prieten adevarat, asa cum spune Ghilgames, este un tovaras de suflet. - Yiyun Li