A trecut ceva vreme de când nu am mai citit un roman de Hemingway și, într-un moment de indecizie legat de următoarea carte pe care să o abordez, răscolind prin bibliotecă, de un roman ideal de vară (în fond, când, dacă nu vara, să citești despre desfătările senzoriale, în cadre memorabile, propuse de Hemingway?) am dat de ceva ce mi-a atras atenția. Este vorba de volumul care probabil că l-a transformat pe scriitorul american într-un adevărat star: The Sun Also Rises, tradus în românește și publicat de Editura Polirom cu titlul Fiesta.

Ca și în Sărbătoarea continuă (colecția de amintiri publicată postum), Fiesta surprinde viața câtorva artiști boemi, de data aceasta americani expatriați în Europa, în anii atât de prolifici și dinamici din punct de vedere cultural, social și economic, din perioada interbelică. Prin protagoniștii săi, reuniți sub acea poreclă a generației pierdute (care poate fi înțeleasă, în acest roman, chiar și ad literam, atâta timp cât personajele par să sufere de suferinte psihologice iremediabile), Hemingway își poartă cititorii în inima Franței dar și a Spaniei, într-o călătorie de neuitat.

Jake Barnes, un veteran rănit în Primul Război Mondial, trăiește la Paris, alături de prietenii săi, un trai dublu: ziua este indiferent și petrecăreț, aparent celebrând viața și trăind la cote superlative prezentul, la tot felul de evenimente, curse și cine prelungite, în vreme ce noaptea suferă în camera sa mică, bântuit de melancolie și regrete. Dedublarea aceasta intre diurn-nocturn pare să origineze într-un sentiment profund de conflict în ce privește masculinitatea lui Jake: deși e suficient de impulsiv, rezistent la băutură, sociabil și cuceritor, Jake își acceptă cu dificultate impotența (datorată rănii din timpul războiului) și nestatornicia emoțională. Alături de Robert Cohn, un scriitor cu o căsnicie destrămată, o avere risipită și cu un constant sentiment că nu a trăit destul pentru a se așeza într-o rutină domestică, Jake părăsește temporar Parisul, pentru a porni spre Spania, la Pamplona, acolo unde au loc celebrele lupte cu tauri. Relația dintre cei doi bărbați va fi însă tulburată de intervenția lui Brett, o damă apetisantă, emancipată, pe cât de cochetă, pe atât de alunecoasă. În ciuda faptului că își permite să facă ce vrea, să cucerească orice bărbat, Brett va ajunge să își perceapă această libertate drept o povară, atâta timp cât alegerile ei și caracterul ei imprevizibil, oscilant vor amorsa rivalități și vor conduce la tot felul de încurcături. Desigur și relația lui Brett cu Jake sau cu Robert va păstra ceva din spiritul tuturor experiențelor surprinse în roman: intens, trecător, aleator.

Romanul lui Hemingway capturează memorabil, fără descrieri elaborate și ultrastilizate, doar înregistrând experiențe și cadre, într-o formă parcă deghizată de jurnal, spiritul locurilor și timpurilor. Parisul este spațiul eclectic, în care autenticul și impostura, vechiul și noul, accesibilul și intangibilul se împletesc pe nesimțite: taxiuri și birje, prostituate și dame de înaltă clasă, absintul și pernodul, expatriații și localnicii- toți își găsesc locul înt-o buclă temporală în care se succed petreceri, meciuri de box, curse de cai interminabile. Spania, pe de altă parte pare o destinație aparte, menită parcă să rupă dar și să reconfirme rutina hedonistă franceză: autobuzele sunt pline cu țărani care oferă vinul direct din burduf, micile băcănii (pasada) te îmbie cu aromele de șuncă și funii de usturoi, bisericile sunt întotdeauna pline (iar oamenii vin aici să se roage… pentru tauri), în vreme ce dansatorii în costume populare, creveții, berea, încăierările englezești prefațează barbarele dar totuși palpitantele și atractivele coride, cu matadori și banderilleros îndemânatici ce construiesc atmosfera unei tragedii grecești

Fără să aibă nevoie de un conflict durabil și atent construit, apelând doar la dialoguri mundane, la stop cadre și la cronica unor experiențe senzoriale variate, Hemingway reușește însă să stoarcă esențele viații boeme din perioada interbelică europeană, într-o compoziție care adună laolaltă triumfuri, bucurii și dezamăgiri din intimitatea unor artiști ce își trăiesc viața ca o… fiestă perpetuă.

Sever Gulea, pentru blog.libris.ro