Ispita de a exista

Trebuie sa invatam sa gandim impotriva indoielilor si certitudinilor noastre, impotriva umorilor atotstiutoare, trebuie, mai ales, faurindu-ne o alta moarte, o moarte incompatibila cu hoitul, sa acceptam ceea ce nu poate fi dovedit, ideea ca ceva exista...

 „A exista – o deprindere pe care mai sper, inca, s-o capat. Am sa-i imit pe ceilalti, pe descurcaretii care-au izbutit, pe transfugii luciditatii, am sa-i jefuiesc de secrete si chiar de sperante, fericit sa ma agat impreuna cu ei de josniciile care duc inspre viata. M-am saturat de nu, da-ul ma ispiteste. Dupa ce mi-am secatuit rezervele de negare, poate insasi negarea, de ce nu as iesi in strada sa strig in gura mare ca ma gasesc in pragul unui adevar, al singurului adevar care conteaza? Dar ce este acest adevar – inca nu stiu; cunosc doar bucuria ce-l precede, bucuria si nebunia si frica.“