Countdown header img desk

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Countdown header img  mob

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Floarea din asfalt

De (autor): Alexandra Svet

0
(0 review-uri)
Floarea din asfalt - Alexandra Svet

Floarea din asfalt

De (autor): Alexandra Svet

0
(0 review-uri)
"...Si nu stii al cui e visul frumos care iti bucura dintr-odata sufletul, nu stii ce dureri nealinate isi cauta acum un raspuns prin setea ta, nu stii cine se bucura acum, prin ochii tai, de un loc drag de care i-a fost atat de dor.
 
Nu stii. Simti. si atat. si iti intinzi mana plina de dor, s-atingi visul sfant ce lor le-a fost smuls. 
Nu stii. Doar mergi inainte. si atat.

stii un singur lucru. si iti e de ajuns. Fiindca e singurul lucru sigur, mai sigur decat zidurile inchisorilor care le-au inghitit trupurile - dar nu nadejdea, tineretile dar nu sufletul, vietile dar nu viata vesnica. Singurul lucru sigur - mai sigur decat toate afisele astea care costa averi si din care iti zambesc fatarnic fetele vandutilor astora de care nu isi va mai aminti nimeni peste sute de ani - decat cu furie si blesteme.
stii singurul lucru sigur. Mai sigur de un milion de ori decat realitatea asta sinistra pe care ti-o vand ambalata in sclipici, scandal si fundal sonor de film prost. 
Tu stii... si mergi mai departe. Tot inainte. Ca razi, ca plangi, orice ar fi. 
Fiindca tu stii... Tu stii bine, din ce in ce mai bine, din ce in ce in ce mai bine, un lucru care nu are nevoie de traduceri, afise sau reclama... acel lucru care trece, dincolo de timp, de ziduri si morminte, ca un curent prin inima ta. 
Tu stii... Fara sa stii macar de unde si cum si de ce o stii... 
Dar stii sigur, din ce in ce mai sigur... 
Ca se vor intoarce intr-o zi!”

Alexandra Svet




FLOAREA RASARITA DIN ASFALT
 
Dan Puric
 
   "Stilul e omul!”, spunea candva marele naturalist francez Buffon. Parafrazandu-l peste timp, as putea si eu la randul meu sa afirm: „Aceasta carte este insasi autoarea ei!”. Caci ce este in ultima instanta Alexandra Svet, scriitoarea, daca nu tocmai aceasta „floare” care a indraznit sa infloreasca din asfalt?! A aparut pe neasteptate, cu superbia florii rasarite  din desert  intr-o lume urata, fara anotimpuri, riscand totul si parca vrand pe cont propriu sa tina loc de o intreaga primavara.
  Am spus desert gandindu-ma la biata Romanie de azi, ajunsa o imensa pustie sufleteasca in care si nisipului, batut de vanturi de colo-ncolo, ii este interzis sa-si mai aminteasca de stanca ce-a fost odata.
  Si-atunci te-ntrebi cum de-a indraznit mica si plapanda floare sa apara? Si mai ales de unde samanta aceasta buna si roditoare de aleasa calitate, mirosind a pamant romanesc de care un camp intreg s-ar putea indragosti? Dar acei dintre noi care nu si-au pierdut, inca, din suflet mirosul vesniciei acestui neam o putem simti, adulmecand ca ea vine de departe. Pesemne de atunci de cand tara asta era plina de asemenea flori, imprastiate liber peste blande campii si dealuri rasfatate parca de atata frumos daruit de Dumnezeu si retezate crunt, fara de mila, toate intr-o sinistra noapte, de secera bolsevica. Apoi timpul s-a chircit de spaima si repede de tot, ca la un unic ordin, seceratorii mortii au transformat minunea de plai romanesc in maidan de gunoaie, apoi in desert sufletesc, pentru ca astazi, in numele „civilizatiei”, sub ochii nostri rataciti de atatea suferinte, sa toarne asfalt. Tone, mii de tone de material fara viata, peste viata acestui popor, ca ea sa fie ingropata si uitata definitiv. Acolo unde odata erau campurile cu minunatele flori, trec astazi, indiferente, sigure pe sine, soselele asfaltate ale gandirii unice.
Iata „pustia civilizata” a Romaniei de azi! Dar biata mea floare rasarita atat de imprudent printre cauciucurile nervoase si tevile de esapament ale „modernitatii” siluitoare de azi, fara de timp si de sens, ce ne suprima incet si sigur intreaga fiinta, ne povesteste, parca strigand din rasputeri, ca atunci, in clipa aceea fatidica, pentru acest neam, acele flori s-au opus cum au putut si ele secerii ucigase, dand taranei acestui neam trupurile lor usoare fara de viata si noua, celor de azi, amintirea mirosului lor curat de pamant romanesc. Caci in ultima instanta asta face Alexandra Svet cu aceasta carte: „inviaza trecuturi” ce nu si-au trait viata si compatimeste „prezenturi” ce n-ar merita sa traiasca, dandu-ne astfel noua, celor de azi, sansa sa ne apropiem, parca pe nesimtite, de un destin demn, pe care l-am avut odata si pe care nu mai stim sa il respiram.
  De la un capat la altul, circula prin floarea asta unica, ce-a indraznit sa infloreasca intr-o lume lipsita de cer, o esenta tare, impenetrabila, ca si cum, printr-o pronie cereasca, o lumina sufleteasca necorupta a plouat-o in mod nevazut, soptindu-ne astfel, prin rasarirea ei miraculoasa, ca sub asfaltul „atotbiruitor” sta neclintita de la locul ei, in murmur de rugaciune, „Gradina Maicii Domnului”!



Domnul profesor Marcel Petrisor, scriitor, fost detinut politic- coleg de celula al Pr. Calciu, al lui Costache Oprisan si prieten apropiat al lui Petre Tutea.
 
"Alexandra Svet, scriitoare de o complexitate greu de definit. Cu excelenta unui talent  de zugrav bizantin, tipa in fata generatiei sale “Treziti-va asta nu-i Romania noastra !”- Un alt “Desteapta-te Romane”, dar nu din somnul cel de moarte ci din cel mioritic in care-l „adancisera” dracii vremii ca nu cumva s-ajunga-n Rai  inaintea altora.”
Citeste mai mult

60.69Lei

60.69Lei

Primesti 60 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

Indisponibil

Descrierea produsului

"...Si nu stii al cui e visul frumos care iti bucura dintr-odata sufletul, nu stii ce dureri nealinate isi cauta acum un raspuns prin setea ta, nu stii cine se bucura acum, prin ochii tai, de un loc drag de care i-a fost atat de dor.
 
Nu stii. Simti. si atat. si iti intinzi mana plina de dor, s-atingi visul sfant ce lor le-a fost smuls. 
Nu stii. Doar mergi inainte. si atat.

stii un singur lucru. si iti e de ajuns. Fiindca e singurul lucru sigur, mai sigur decat zidurile inchisorilor care le-au inghitit trupurile - dar nu nadejdea, tineretile dar nu sufletul, vietile dar nu viata vesnica. Singurul lucru sigur - mai sigur decat toate afisele astea care costa averi si din care iti zambesc fatarnic fetele vandutilor astora de care nu isi va mai aminti nimeni peste sute de ani - decat cu furie si blesteme.
stii singurul lucru sigur. Mai sigur de un milion de ori decat realitatea asta sinistra pe care ti-o vand ambalata in sclipici, scandal si fundal sonor de film prost. 
Tu stii... si mergi mai departe. Tot inainte. Ca razi, ca plangi, orice ar fi. 
Fiindca tu stii... Tu stii bine, din ce in ce mai bine, din ce in ce in ce mai bine, un lucru care nu are nevoie de traduceri, afise sau reclama... acel lucru care trece, dincolo de timp, de ziduri si morminte, ca un curent prin inima ta. 
Tu stii... Fara sa stii macar de unde si cum si de ce o stii... 
Dar stii sigur, din ce in ce mai sigur... 
Ca se vor intoarce intr-o zi!”

Alexandra Svet




FLOAREA RASARITA DIN ASFALT
 
Dan Puric
 
   "Stilul e omul!”, spunea candva marele naturalist francez Buffon. Parafrazandu-l peste timp, as putea si eu la randul meu sa afirm: „Aceasta carte este insasi autoarea ei!”. Caci ce este in ultima instanta Alexandra Svet, scriitoarea, daca nu tocmai aceasta „floare” care a indraznit sa infloreasca din asfalt?! A aparut pe neasteptate, cu superbia florii rasarite  din desert  intr-o lume urata, fara anotimpuri, riscand totul si parca vrand pe cont propriu sa tina loc de o intreaga primavara.
  Am spus desert gandindu-ma la biata Romanie de azi, ajunsa o imensa pustie sufleteasca in care si nisipului, batut de vanturi de colo-ncolo, ii este interzis sa-si mai aminteasca de stanca ce-a fost odata.
  Si-atunci te-ntrebi cum de-a indraznit mica si plapanda floare sa apara? Si mai ales de unde samanta aceasta buna si roditoare de aleasa calitate, mirosind a pamant romanesc de care un camp intreg s-ar putea indragosti? Dar acei dintre noi care nu si-au pierdut, inca, din suflet mirosul vesniciei acestui neam o putem simti, adulmecand ca ea vine de departe. Pesemne de atunci de cand tara asta era plina de asemenea flori, imprastiate liber peste blande campii si dealuri rasfatate parca de atata frumos daruit de Dumnezeu si retezate crunt, fara de mila, toate intr-o sinistra noapte, de secera bolsevica. Apoi timpul s-a chircit de spaima si repede de tot, ca la un unic ordin, seceratorii mortii au transformat minunea de plai romanesc in maidan de gunoaie, apoi in desert sufletesc, pentru ca astazi, in numele „civilizatiei”, sub ochii nostri rataciti de atatea suferinte, sa toarne asfalt. Tone, mii de tone de material fara viata, peste viata acestui popor, ca ea sa fie ingropata si uitata definitiv. Acolo unde odata erau campurile cu minunatele flori, trec astazi, indiferente, sigure pe sine, soselele asfaltate ale gandirii unice.
Iata „pustia civilizata” a Romaniei de azi! Dar biata mea floare rasarita atat de imprudent printre cauciucurile nervoase si tevile de esapament ale „modernitatii” siluitoare de azi, fara de timp si de sens, ce ne suprima incet si sigur intreaga fiinta, ne povesteste, parca strigand din rasputeri, ca atunci, in clipa aceea fatidica, pentru acest neam, acele flori s-au opus cum au putut si ele secerii ucigase, dand taranei acestui neam trupurile lor usoare fara de viata si noua, celor de azi, amintirea mirosului lor curat de pamant romanesc. Caci in ultima instanta asta face Alexandra Svet cu aceasta carte: „inviaza trecuturi” ce nu si-au trait viata si compatimeste „prezenturi” ce n-ar merita sa traiasca, dandu-ne astfel noua, celor de azi, sansa sa ne apropiem, parca pe nesimtite, de un destin demn, pe care l-am avut odata si pe care nu mai stim sa il respiram.
  De la un capat la altul, circula prin floarea asta unica, ce-a indraznit sa infloreasca intr-o lume lipsita de cer, o esenta tare, impenetrabila, ca si cum, printr-o pronie cereasca, o lumina sufleteasca necorupta a plouat-o in mod nevazut, soptindu-ne astfel, prin rasarirea ei miraculoasa, ca sub asfaltul „atotbiruitor” sta neclintita de la locul ei, in murmur de rugaciune, „Gradina Maicii Domnului”!



Domnul profesor Marcel Petrisor, scriitor, fost detinut politic- coleg de celula al Pr. Calciu, al lui Costache Oprisan si prieten apropiat al lui Petre Tutea.
 
"Alexandra Svet, scriitoare de o complexitate greu de definit. Cu excelenta unui talent  de zugrav bizantin, tipa in fata generatiei sale “Treziti-va asta nu-i Romania noastra !”- Un alt “Desteapta-te Romane”, dar nu din somnul cel de moarte ci din cel mioritic in care-l „adancisera” dracii vremii ca nu cumva s-ajunga-n Rai  inaintea altora.”
Citeste mai mult

De pe acelasi raft

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Acum se comanda

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one