„Se gandea cum sa deschida discutia cu femeia din fata lui, sa n-o sperie cu pasiunea ce-i clocotea in trup si cu dragostea ce se cerea marturisita. Daca ea respingea sau se speria de el? Chiar nu stia cum sa inceapa sa-i marturiseasca ceea ce ascundea de multa vreme in suflet.
   - Achour, imi pare atat de bine ca ai venit la mine-n casa si in tara mea! Bine ai venit, iubirea mea atat de mult asteptata! zise Marina cu vocea sugrumata de emotie.
   Achour se-ntoarse catre femeia visurilor lui si vazandu-i lacrimile in ochi intelese ca amandoi sinnteau la fel si doreau acelasi lucru.” (fragment din roman)

    CUPRINS:
• 1. Florile • 2. Prima provocare • 3. Copacul • 4. A doua provocare • 5. Plecarea • 6. Descoperirea • 7. Intendentul • 8. Intalnirea • 9. Dialoguri • 10. Ultima provocare • 11. Pasi in doi
    Fragment din volumul "Florile vietii" de Rina Ziamni:

    “A DOUA PROVOCARE

Plecarea lui Sebastian din cuibul parintesc si singuratatea coplesitoare, care o inconjura, au facut-o pe Marina sa se gandeasca la o schimbare in viata ei. Casa era mult prea mare pentru o singura persoana. A ales sa se recasatoreasca. Nu cunostea inca persoana potrivita, dar gandea ca un nou partener va face ceva deosebit pentru ea. Fusese prea mult singura, se caznise sa-si creasca copilul dorit, intr-o lume egoista. Isi incheiase aceasta misiune, il facuse barbat, stapan pe meseria lui si bun aparator al tarii sale. Acum era momentul sa fie fericita, pentru ca scapase de griji. In opinia ei, orice rana sufleteasca capatata in copilarie sau adolescenta, trebuie arsa cu fierul rosu, ca sa nu te afecteze, sa nu-ti limiteze bucuria vietii, fericirea. Dar oare va reusi sa inlature ranile sufletului ei?
    Fericirea se naste din lucruri simple, este in fata ochilor nostri, dar oamenii n-o vad pentru ca sunt orbiti de farmecul nimicului. Realizam valoarea fericirii dupa ce o pierdem. Tinem in mana un diamant, dar il confundam cu un ciob de sticla. Alergam dupa succes, vrem sa ne fie bine si fericirea trece pe langa noi. Uitam sa fim oameni, sa zambim, sa daruim si nu realizam ca o vorba buna, un ghiocel, o imbratisare pot fii motive pentru care un om simte ca merita sa traiasca. Fericirea este ca un puzzle pe care noi il asamblam, este piatra, lemnul care noi le fasonam. Puterea de a schimba se gaseste in mainile noastre, frumusetea in sufletul si ochii omului, iubirea in inima si pe buze.
    Tatal Marinei plecase de langa ei, se recasatorise in alt colt de tara. Desi se afla la varsta a treia, avea nevoie de o persoana de aceeasi varsta, pentru a-si continua traiul pe pamant. La anii ei de atunci, Marina nu putea intelege de ce, dar nu s-a opus. Fiecare om este liber sa-si aleaga drumul. Cu ce drept sa se opuna ea tatalui ei? Este asa de important sa lasi anumite lucruri sa treaca. Sa le dai drumul. Sa te desprinzi de ele.”