Jafuri, comploturi, crime - pentru toate trebuie sa existe un tap ispasitor

    In Cavalerii Tezaurului sunt intretesute doua fire narative: cautarea frenetica a tezaurului Fracurilor Negre, ascuns de colonelul Bozzo, si Iupta privind succesiunea sangeroasa a familiei Bozzo, al carei stramos este Fra Diavolo: fiul trebuie sa-si ucida tatal pentru a-i succeda, cu exceptia cazului in care tatal nu isi ucide el fiul. Arhitectul Vincent Carpentier, care a construit ascunzatoarea tezaurului pentru colonelul Bozzo, este urmarit de obsesia de a o regasi. Lucrurile se complica insa atunci cand fiul sau adoptiv, tanarul pictor Reynier, descopera accidental ca este nepotul colonelului Bozzo... 

     Fragment din romanul "Fracurile Negre. Vol. 7 Cavalerii tezaurului" de Paul Feval:

    “In timp ce el tragea scara care era inauntru, eu mi-am schimbat tinuta, ciufulindu-mi parul si deschizandu-mi bluza. Norocul meu ca sunt rosie la fata la fel ca regina Lampion. Si m-am catarat, gemand usor, caci pe ea o chinuie reumatismele.
    „Un paharel pentru osteneala mea", mi-a zis omul de pe zid.
    „Ce proasta sunt!" am facut eu. „Mi-am uitat traista la Grand-Depart, dar iti aduc doua paharele in loc de unul, umflatule, dupa ce imi astampar curiozitatea."
    Luna tocmai era acoperita de un nor negru ca cerneala.
    „Ia te uita! Ce te-ai mai implinit coana Lampion!" facu portarul meu.
    Am trecut dincolo. M-am dus direct spre copacii care inconjurau mormantul si m-am ascuns intr-un crang de chiparosi.
    Cineva vorbea. Eu o credeam pe Marguerite in camera domnisoarei dar ea se mutase, si tot teatrul jucat cu dumneata, copila, nu avea alt scop decat sa te expedieze la palatul de Clare. Domnul Reynier se afla deja acolo, cel putin asa credea dumneaei. Erau luate toate masurile ca arhitectul, intampinat la sosirea diligentei de un om al ei, sa fie si el condus la palat. Am auzit toate amanuntele planului din spatele chiparosilor.
    Asa, toata familia avea sa fie prinsa in plasa si, odata toti cei trei pesti in navod, Cavalerii Tezaurului contau sa-i smulga secretul lui taica Vincent cu forta sau prin dibacie...
    Vincent isi lasa capul in piept si murmura:
    - Nu am nici un secret. Nu stiu nimic, absolut nimic. Nu exista nici un tezaur.
    - Bun, facu doamna Canada. Nebunii au si ei momentele lor de viclenie...
    Se intrerupse brusc, ca sa traga cu urechea. Din nou pasii traversau palierul.
    - Unde naiba s-a putut duce? intreba o voce de afara. Camera lui e goala.
    - E vocea doctorului Samuel, facu incet dresoarea.
    Aceeasi voce de afara intreba chiar de cealalta parte a usii lor:
    - Aici cine locuieste?
    - Unul, Canada, si nevasta-sa, i se raspunse.”