Un tanar student forteaza destinul si creeaza din bucati un adevarat monstru. Tragedia omului creat consta in faptul ca, desi are un aspect infiorator, este totusi marcat de trairi si sentimente umane. Respins de societate, monstrul incepe sa ucida si nu poate fi oprit decat de creatorul sau.
Fragment:
   
" Blestemat, blestemat creator! Pentru ce sa traiesc? De ce, Yn aceste momente, nu sting scanteia vietii pe care atat de usuratic al aprins-o in mine?... Nu stiu... Disperarea inca nu pusese stapanire pe mine, dar mocneam de furie si de dorinta de a ma razbuna. As fi distrus cu placere casuta si locuitorii ei, delectandu-ma cu tipe. tele si cu suferinta lor. De cum s-a lasat noaptea, am iesit din vizuina mea si am prins sa haladuiesc prin padure. Nemaiexistand teama de a fi descoperit, am dat glas durerii mele in urlete infioratoare. Eram aidoma unel fiare salbatice scapata dintr-o capcana, distrugand obstacolele care imi taiau drumul si alergand prin padure cu iuteala cerbului. Oht Ce noapte groaznica! Stelele reci licareau batjocoritor, iar copacil goi isi agitau crengile deasupra mea. La rastimpuri, dulcele tril al unei pasari se auzea in mijlocul linistii depline. Cu exceptia mea, toti si toate se odihneau sau se bucurau, pe cand eu, ca un diavol viclean, purtandu-mi iadul cu mine si lipsit de orice mangaiere, as fi vrut sa scot copacii din radacini, sa aduc in jurul meu doar ruina si parjol, dupa care sa ma asez si sa-mi admir opera.
    Prea multe senzatii ma coplesau; nu am mai putut suporta, iar efortul sfarsi prin a ma extenua si am cazut in iarba umeda, rob neputintei si deznadejdii. Printre miliardele de oameni, nu exista nici macar unul caruia sa i se faca mila de mine sau care sa-mi stea alaturi. Sa fiu ingaduitor cu dusmanii mei? Nu! Din acel moment am declarat razboi vesnic speciei umane si, mai ales, impotriva celui eare ma insufletise si care ma lasase sa ma zbat in aceasta insupor-t abila stare.
    Aparu si soarele. Am auzit voci omenesti si mi-am dat seama ca era imposibil sa ma intorc la bordeiul meu in timpul zilei. Prin ur-mare, mi-am gasit un ascunzis in care sa petrec urmatoarele ore gandindu-ma la situatia mea.
    Rasaritul incantator si aerul curat al diminetii mi-au redat intr-o oarecare masura linistea. Astfel, amintindu-mi intamplarile din casuta, n-am putut sa nu recunosc ca fusesem cam pripit, actionand tare iinprudent. Dupa toate aparentele, il castigasem pe batran de partea mea, dar fusese o nechibzuinta sa ma arat copiilor lui, starnindu-le groaza. Ar fi trebuit, mai intai, sa-l obisnuiesc pe batranul De Lacey cu mine si abia apoi, treptat, sa ma descopar si restului familiei, atunci cand ar fi fost pregatiti sa ma vada. Nu-mi socoteam insa gre-selile ireparabile si, dupa o judecata temeinica, m-am hotarat sa ma intorc la casuta, sa-l caut pe batran si sa mi-l fac aliat, explicandu-i I otul.
    Aceste ganduri m-au calmat si, spre amiaza, am cazut intr-un somn profund. Surescitarea ma impiedica insa sa am visuri tihnite. Groaznica scena petrecuta cu o zi inainte se pastrase intacta in fata ochilor mei: femeile fugeau, iar turbatul de Felix ma smulgea de la picioarele tatalui sau. M-am trezit epuizat si am realizat ca se facuse deja noapte. Am iesit din ascunzis si am plecat in cautarea hranei.     Dupa ce mi-am potolit foamea, mi-am indreptat pasii spre bine eunoscuta poteca ce ducea la casuta. Acolo, totul era cufundat in M-am strecurat in sopron, astept'and, in tacere, ora obisnuita la care familia urma sa se scoale. Dar ora a trecut, soarele s-a ridicat sus pe cer, iar locuitorii casutei nu si-au facut aparitia. Un tremur violent m-a strabatut la gandul unei nenorociri teribile. "