18 iulie: Putem defini linistea, adevarata liniste, ca regiunea cea mai inalta a sufletului nostru. In clipa in care atingem aceasta regiune, noi patrundem in lumina cosmica.

Lumina este chintesenta universului. Tot ceea ce vedem in jurul nostru, fiintele, natura, obiectele, si chiar ceea ce nu vedem, este strabatut, impregnat de lumina. Iar linistea pe care ne straduim sa o introducem in noi in timpul clipelor de concentrare, de meditatie, de rugaciune, are singur scop: fuziunea cu aceasta lumina care este vie, care este puternica... lumina originara ce strabate intreaga creatie. -  Omaraam Mikhael Aivanhov
Fragment din carte:

"Cineva va spune pentru a-si justifica neindemanarile, greselile, esecurile: „Ah, dar eu credeam ca..." Ah, da, el credea, el credea, dar crezul sau l-a ratacit. Iar cel mai grav este ca acest „credincios" va continua sa creada... si sa se rataceasca. Pana cand? Pana cand el va invata sa-si inlocuiasca convingerile prin adevarata credinta ce este bazata pe o cunoastere.
S-ar spune, totusi, ca oamenii simt diferenta dintre crez si credinta, fiindca ei afirma: „Eu cred", exprimand o incertitudine. Atunci cand cineva spune: „Eu cred ca el va veni maine", in realitate, nu este foarte sigur. Iar intrebarea: „Credeti?" (de exemplu: „Credeti ca situatia se va ameliora?") inseamna ca se exploreaza un teren necunoscut, ne aflam intr-o nesiguranta. A lucra in cunoastere de cauza, adica intr-un domeniu in care s-a dobandit o lunga experienta datorita unor eforturi sustinute, aceasta inseamna cu adevarat sa ai credinta. "