Daca esti „incarcerat“ la generala – sau o sa fii curand –, cartea asta te-ar putea ajuta sa supravietuiesti. Mai mult, o sa te prapadesti de ras la fiecare pagina. O sa-ti spun o poveste foarte tare!
Iata povestea absolut incredibila despre cum eu, Rafe Khatchadorian,
- Am infruntat-o si am infrant-o pe diabolica profa supranumita Doamna Dragon,
- Mi-am vandut sufletul teroristului scolii, si tot eu am platit dolar dupa dolar,
- M-am luptat cu un trantor adevarat, de mai multe ori,
- Am cam pus ochii pe cea mai simpatica fata din scoala,
- Am facut afaceri cu suc si-am dat faliment
- Si i-am ranit intentionat-din-greseala pe toti oamenii la care tin.
Uneori, cele mai naspa zile din viata mea au fost chiar bune.Alteori, proaste. Dar, in general, au fost teribil de amuzante.
New York Times bestseller. Recomandata de School Library Journal. In curand, un film produs la Hollywood
Fragment:
“PAGINA MEA DE PREZENTARE
In acea dupa-amiaza, in autobuzul care ne ducea acasa, toata lumea vorbea despre micul exercitiu in caz de incendiu pe care il pusesem la cale. M-am simtit in al noualea cer stand acolo si stiind ca toti vorbeau despre mine.
Desigur, toate lucrurile bune au si un sfarsit. Peste putin timp, am coborat din autobuz si am intrat pe usa casei mele.
Faceti cunostinta cu viitorul meu tata vitreg - se stie: pentru mine, intalnirea cu el e cel mai naspa moment al zilei. Il cheama Carl, dar se poarta ca un urs lenes, asa ca noi l-am poreclit Trantoru. Acum doi ani, era doar un client oarecare al restaurantului in care lucreaza mama mea. Acum, nu se stie prin ce minune, mama are un inel pe deget si Trantoru locuieste cu noi.
Iar asta-i Ditka, simulacrul jalnic de caine de paza al lui Carl. Ditka stie ce-i aia „Atac!", dar nu prea are habar de „Jos!" sau „Stai!". De cele mai multe ori, incearca sa-mi rontaie fata pe post de gustare cand vin de la scoala.
- Ditka, jos! Jos! a tipat Trantoru, iesind din hibernare la aparitia mea.
Trantoru l-a luat pe Ditka de pe mine si s-a prabusit din nou pe locul lui, in forma de urs lenes, de pe canapea.
- Hei, Piticot! Cum a fost prima zi de scoala? (imi spune Piticot. Mai e cazul sa adaug ceva?)
- La scoala a fost incredibil, am spus. Am cunoscut, ca sa zic asa..., o fata senzationala, si apoi am declansat alarma de incendiu chiar in timpul unei adunari...
Sigur, in realitate n-am spus asta, dar oricum n-ar fi contat dac-as fi facut-o. Trantoru nu e deloc ceea ce se cheama un bun ascultator.”