„Asa cum se intampla cu statele, la fel si cu imperiile. Aici, de asemeni, Anglia si SUA sunt diferite. Imperiul - formal sau informal - constituite un element esential atat pentru dezvoltarea economica a Angliei, cat si pentru puterea sa internationala. Nu asa a stat cazul cu SUA. Cruciala pentru SUA a fost decizia initiala de a nu fi un stat printre alte state, ci un gigant continental, in cele din urma cu o populatie continentala. Pentru dezvoltarea sa, central era pamantul, nu marea: SUA au fost expansioniste dintru inceput, dar nu in maniera imperiilor maritime de peste ocean, asemenea celor castilian si portughez din secolul al XVI-lea, celui olandez din secolul al XVII-lea si celui britanic, care puteau fi, si erau bazate pe state cu dimensiuni si populatie modeste. Era mai degraba ca Rusia, care se extinsese spre exterior peste campiile unui nucleu central in Moscova, pana cand a putut sustine ca se intinde „de la mare la marea stralucitoare", adica de la Marea Baltica la Marea Neagra si la Oceanul Pacific. SUA, fara un imperiu, tot ar continua sa fie statul cu, de departe, cea mai mare populatie in emisfera vestica si al treilea cel mai populat stat de pe glob. Pana si Rusia, chiar daca e redusa la ceea ce era inainte de Petru cel Mare, ramane un gigant relativ, nu in ultimul rand din punctul de vedere al resurselor naturale disponibile pe vastul sau teritoriu. Anglia, fara imperiul sau, era si este doar o economie de talie mijlocie printre multe altele, si era constienta de acest lucru atunci cand guverna un sfert din pamantul si populatia lumii.

    Ceea ce este si mai relevant, din cauza ca economia britanica era in mod esential legata de tranzactiile economice globale, Imperiul Britanic constituia in multe privinte un element central in dezvoltarea economiei mondiale din secolul al XIX-lea."