POVESTEA STA LA BAZA SERIALULUI DE SUCCES ZOO, DIFUZAT DE CBS

    Jackson Oz este un zoolog american, care isi castiga existenta organizand safariuri in Botswana. Viata lui curge linistit pana in clipa in care mai bine de 100 de oameni cad victime unor atacuri inexplicabile ale animalelor salbatice. Convins ca nu este un accident nefericit, ci o adevarata epidemie, Oz incearca sa ii determine pe mai-marii planetei sa actioneze. Luat peste picior, este etichetat rapid ca fiind un nebun care lanseaza teorii conspirationiste despre animale care incearca sa ia in stapanirea lumea. Asa stand lucrurile, barbatul porneste o lupta pe viata si pe moarte, dar nu singur, ci ajutat de Chloe, o frantuzoaica frumoasa, animata de idealuri ecologiste.
    Fragment din romanul "Gradina zoologica" de James Patterson, Michael Ledwidge:

    “- Scuzati-ma, am strigat. Oameni buni, sunt om de stiinta. Numele meu este Jackson Oz si am fost invitat sa vorbesc in cadrul audierii despre mediu pentru Senatul Statelor Unite, inainte de a mi se retrage invitatia, in mod misterios.
    Am privit in jos, ca sa-l vad pe politistul care tocmai ne alungase stand sub copac, cu arma intr-o mana si cu statia radio in cealalta.
    Am facut o pauza, am inghitit si am continuat.
    - Mediul inconjurator sufera din cauza unei anomalii globale. In urma cu trei zile, in Botswana mai mult de o suta de oameni au fost omorati de animalele salbatice. Cred ca este vorba despre o boala a animalelor, care se raspandeste in toata lumea. Toata lumea poate fi in pericol. Fiti atenti la agresiunea brusca a animalelor...
    Se auzi o alarma. M-am oprit. O lumina alba puternica palpai, iar holul reverbera de zanganitul clopotelor. Din interiorul cladirii, am auzit apropiindu-se niste pasi.
    Mi-am muscat buza. Ma gandeam ca as fi putut capta atentia catorva reporteri inainte de a fi arestat, dar acum eram ingrijorat. Dupa 11 septembrie, probabil ca acesta era unul dintre cele mai bine pazite locuri din lume. Poate ca planul meu nu era atat de genial pe cat imi paruse o clipa mai devreme.
    Acel gand imi fu confirmat cand o echipa de oameni in costume negre aparu din interiorul holului, leganand arme M16 si scuturi. In clipa in care echipa SWAT trecu prin detectoarele de metale, am vazut literele CERT stralucind pe banda argintie de pe spatele vestelor antiglont.
    - Coboara de acolo! Acum! striga un barbat cu mustata si cu o casca de lupta, de la capatul subtire al unui megafon, indreptand teava pustii M16 spre pieptul meu.
    Exact asta si faceam; ma lasam pe genunchi ca sa sar de pe creanga de metal, cand am auzit un pocnet, si ceea ce se simtea ca o bara imi lovi mana dreapta. Mana imi aluneca si am cazut pe podeaua din marmura ca un sac de carne.
    Mi-am privit mana. Parea rupta. Parea intepata de o viespe de marimea unei pisici. Fusesem lovit cu un fel de arma neletala. De un glont de cauciuc, am presupus.
    Dar asta era cea mai mica problema a mea. Doua mai tarziu, am simtit o durere violenta in spatele picioarelor, iar dintii mi se inclestara involuntar in clipa in care am inceput sa tremur.
    - Esti electrocutat. Nu misca, nenorocitule! rosti voce atat de aproape de capul meu, incat ii simteam respiratia cu miros de ceapa.”