Lui Harriet ii place sa spioneze. Vrea sa afle totul despre toti. Pentru asta, si-a creat un traseu de spionaj foarte bine pus la punct. Noteaza in caiet tot ce vede in jur si face observatii despre colegi, vecini, dar si despre prietenii ei cei mai buni. Insa intr-o zi, caietul ajunge exact la cine nu trebuie. Cum vor reactiona colegii dupa citirea notitelor si ce-i ramane de facut lui Harriet pentru a indrepta situatia?
    Modul inedit in care autoarea a folosit mijloacele realismului intr-o carte destinata copiilor a starnit la inceput numeroase controverse. In timp insa, Harriet spioneaza a impus un model si a devenit o carte clasica a literaturii pentru copii.
    Fragment din volumul "Harriet spioneaza" de Louise Fitzhugh:

    „Inchise caietul cu zgomot, iar bucatareasa se sperie. Harriet incepu sa rada.
    Bucatareasa ii puse laptele si desertul in fata.
    — De ce tot scrii in blestematul ala de caiet? intreba ea cu o mutra acra.
    — Pentru ca, raspunse Harriet dupa ce muscase din prajitura, sunt un spion.
    — Spion, auzi. Halal spion.
    — Sunt un spion. Si inca unul bun. N-am fost prinsa niciodata.
    Bucatareasa se aseza la masa cu o ceasca de cafea.
    — Si de cand esti tu spion?
    — De cand am invatat sa scriu. Ole Golly mi-a spus ca, daca vreau sa fiu scriitoare, as face bine sa notez tot, asa ca spionez si pun totul pe hartie.
    — Ahaaaa!
    Harriet stia ca acest raspuns e un semn ca bucatareasa nu stie ce sa mai zica.
    — Stiu totul despre tine.
    — Vezi sa nu!
    Bucatareasa parea uluita.
    — Ba stiu! Stiu ca locuiesti cu sora ta in Brooklyn si ca s-ar putea ca ea sa se casatoreasca si ca ti-ai dori o masina si ca ai un fiu care nu-i bun de nimic si bea.
    — Ce faci, fato? Asculti pe la usi?
    — Da, spuse Harriet.
    — Vai de mine, spuse bucatareasa. Foarte urat din partea ta.
    — Ole Golly e de alta parere. Ole Golly zice ca trebuie sa aflam tot ce putem, pentru ca viata e grea si cand stii o multime de lucruri, daramite cand nu stii nimic.
    — Pun pariu ca Ole Golly habar n-are ca te furisezi si ca asculti pe la usi.
    — Pai cum altfel as putea sa aflu lucruri?
    — Nu stiu - bucatareasa dadu din cap - nu stiu ce sa zic despre aceasta Ole Golly.
    — Cum adica? Harriet se nelinisti.
    — Nu stiu. Pur si simplu nu stiu. Ma intreb ce-i cu ea.
    Ole Golly intra in camera.
     — Ce anume nu stii?
    Bucatareasa facu o fata de parca ar fi fost gata-gata sa se ascunda sub masa. Se ridica in picioare.
    — Pot sa va aduc un ceai, domnisoara Golly? o intreba ea timid.”