Toate personajele din Concert din Muzica de Bach, Drumul ascuns, ca si din celelalte scrieri ale prozatoarei traiesc un calvar al inchipuirii, jocul fanteziei lor compunand psihologii sau peisaje ale unei calatorii peste mari, niciodata realizata, vizand dubla cadenta a vietii intre deficitul de existenta si ' fierbere vulcanica' a imaginatiei. Poezia visului, nostalgia taramului edenic al realitatii sale secunde, pe care le traieste mereu personajul, sunt efectele prezentei lumii si spatiului interior in ipoteza unui orizont inchis.
Scriind 'documentele sufletesti' sau cautand 'caile obiectivarii', Hortensia Papadat-Bengescu ramane ea insasi, atat timp cat regalitatea femeii in fata oglinzii, ca si cealalta regalitate, a femeii in fata vietii si a fapturilor sale, raman suverane. - Ioan Holban