Poemul epic al lui Homer, Iliada, este relatat de apreciata povestitoare Rosemary Sutcliff sub forma unei istorisiri dramatice, recreeaza epoca de aur a marilor eroi ce populeaza lumea clasicilor greci.
Imaginile, reprezentative si deosebit de vii ale lui Alan Lee, atesta si ele splendoarea si grandoarea mitica a povestii.

Fragment:

"   Odiseu era acum singurul conducator grec ramas in lupta in mijlocul tuturor, cu troienii aruncandu-se asupra lui din toate partile. Ramase incruntat pe loc, alungandu-i asa cum un mistret vanat alunga cainii, pana cand o sulita a dusmanilor ii strapunse platosa, lasand o urma rosie de-a lungul coastelor sale. Odiseu se intoarse spre lancierul care o luase la fuga si isi infipse propria sulita intre umerii omului, luandu-i viata. Apoi trase si arunca intr-o parte sulita care ramasese inca infipta intre coastele lui si, adunandu-si puterile, isi striga de trei ori tovarasii sai greci sa-i vina in ajutor.
    Aiax si Menelau ii auzira amandoi strigatul si, luptand, isi croira drum pana la el. Menelau il lua in carul lui si il scoase din lupta, in timp ce Aiax, cu scutul sau mare, ramase in urma sa continue lupta in centru, in locul lui Odiseu.
    Atunci se arata Hector cu mare rasunet din partea stanga, iar lupta se concentra in jurul lui. Paris trase o alta sageata, care il rani foarte adanc pe Machaon, si astfel, cel care avea indemanarea de a ingriji ranile altora, trebui sa fie urcat intr-un car si dus inapoi cu trupul ranit, pentru ca batranul Nestor sa-l ingrijeasca in propria-i locuinta. Acum, aproape toti conducatorii greci, care ramasesera in viata, erau raniti si scosi din lupta. Sulitasii se retrageau din nou.
 In tot acest timp, Ahile statea la pupa cea inalta a corabiei sale, urmarind, neclintit, cursul luptei. Dar cand il vazu pe Machaon purtat, mort sau grav ranit, in carul lui Nestor, isi striga prietenul, pe Patrocle, si ii ceru sa mearga si sa afle cum se simtea acesta.
    — Caci daca il vom pierde pe Machaon, ne va merge greu cu ranitii. Patrocle porni degraba si il gasi pe vraci in odaia lui Nestor. Hecamede, una dintre femeile capturate ale batranului rege, ii dadea sa bea vin amestecat cu branza rasa ca sa-si revina, in timp ce o alta scoase sageata si se ingriji de rana. Nestor incepuse sa spuna o lunga poveste despre propriile aventuri ca tanar razboinic, in timp ce Patrocle, cuprins de graba, ramase, nemiscat, la usa. Dar cand povestea se sfarsi, puse intrebarea si i se raspunse de catre insusi Machaon ca avea sa supravietuiasca, dar ca nu va fi de prea mare ajutor in urmatoarele cateva zile.
    Patrocle se intorcea deja sa plece, cand batranul rege ii striga niste cuvinte pe care acesta avea sa si le aminteasca mai tarziu.
    — Spune-i stapanului tau Ahile ca, daca el nu mai vrea sa lupte, atunci ar trebui sa-i trimita pe mirmidoni sub conducerea altui comandant! Tu aproape ca ai inaltimea lui si, purtandu-i armura, i-ai putea face pe troieni sa creada Ahile s-a intors la lupta. Atunci ar fi cuprinsi de teama, caci nimeni nu se incumeta sa se masoare cu el!
    Patrocle porni in mare graba pentru a se intoarce la domnul lui. Insa iarasi a fost intarziat, caci pe drum se intalni cu Euripilos, o alta capetenie, ranit la coapsa de o sageata, care se intorcea la adapostul lui cu pasi sovaitori din cauza durerii.
    — Pune-ti bratul pe umerii mei, ii zise Patrocle, ajutandu-l sa se intoarca in odaia lui.
    Apoi, pentru ca omul ii era prieten si il rugase sa ramana, scoase cu propriul pumnal varful incovoiat al sagetii, spala rana si o lega dupa ce il unse cu o pomada amaruie pentru a-i alina durerea."