Pana la descoperirea manuscriselor copte de la Nag Hammadi (Egipt, 1945), cunostintele noastre despre ceea ce indeobste este cunoscut sub numele de gnosticism proveneau din scrierile crestinismului primar, din tratatele polemice al ereziologilor crestini sau din unele fragmente diseminate in operele unor scriitori pagani. Prin urmare, nu a existat nici o informatie de prima mana, nici un contact direct cu scrierile gnostice care sa permita intelegerea caracteristicilor si a raporturilor istorice si doctrinare ale acestui sistem cu crestinismul, in special.

Textele cuprinse in editia de fata - Imnul Perlei, Imnul lui Iisus, Imnul de nunta al Intelepciunii si alte fragmente de imnuri - pastreaza caracteristicile generale ale celor mai multe productii literare gnostice. Comentariile si notele care insotesc textele reusesc sa evidentieze atat continutul ideatic, doctrinar al acestora cat si multiplele raporturi pe care ritualurile descrise in ele le au cu alte traditii, indicand astfel convingator posibilele surse de inspiratie ale gnozei cat si caracterul sincretic al acesteia.


Imnul Perlei este "un vechi imn gnostic despre suflet, care este trimis din salasul sau ceresc pe pamant, iar acolo isi uita atat originea, cat si misiunea pana cand este trezit de o revelatie din inalt; dupa care, el isi indeplineste sarcina ce i-a fost incredintata si se intoarce in taramurile superioare, unde este reunit cu vesmantul ceresc, echivalentul sau ideal, si se alatura Puterilor ceresti cele mai inalte". (H. Noeldeke)

Imnul de nunta al Intelepciunii este o oda a intelepciunii, unde Intelepciunea reprezinta Sophia gnostica, sufletul omenesc purificat, asteptandu-si Mirele si Complementul divin, Hristos. Poemul ne furnizeaza informatii importante despre acea mare taina care in antichitate era indeobste cunoscuta sub numele de Casatorie Sacra.

Imnul lui Iisus nu este un imn, ci un ritual misteric, si probabil cel mai vechi ritual crestin descoperit. Din aceasta perspectiva, acesta poate fi inchipuit ca un dialog intre doua persoane. Una dintre ele era Invatatorul, Initiatorul, iar cealalta, cea care trebuia sa fie initiata. Telul suprem al intregii gnoze era unirea omului mic cu Omul Mare, a sufletului uman cu sufletul divin.