Asadar, El (Hristos) l-a legat strans si l-a unit, asa cum am mai spus, pe om cu Dumnezeu. Caci, daca n-ar fi fost un om acela care sa-l invinga pe vrajmasul omului, dusmanul nu ar fi fost infrant in mod drept. Pe de alta parte, daca n-ar fi fost Dumnezeu Acela care sa ne daruiasca mantuirea, noi nu am fi dobandit-o in mod trainic. Iar daca omul n-ar fi fost unit cu Dumnezeu, el n-ar fi putut sa participe la ne-stricaciune. De aceea, trebuia ca Mijlocitorul intre Dumnezeu si om, prin inrudirea Sa cu fiecare dintre ei, sa-i readuca pe ambii la prietenie si intelegere si sa faca in asa fel incat Dumnezeu sa-l primeasca la Sine pe om, iar omul sa I se daruiasca lui Dumnezeu. Caci in ce fel am fi putut noi participa la infierea acordata de Dumnezeu in calitate de fii daca n-am fi primit de la El, prin Fiul, comuniunea cu El si daca Cuvantul Lui nu ar fi intrat in comuniune cu noi prin intrupare? - Impotriva ereziilor, III. 18.7