Sunt adunate aici, spre aducere-aminte, vreo doua sute de anecdote, uneori infioratoare, alteori hazlii, intotdeauna singulare.Toate se refera la moartea unor persoane celebre, sau care ar trebui sa fie celebre, in opinia mea: oameni de stat, savanti, artisti, exploratori.     Moralistul Chamfort reda spusele unei domnisoare de doisprezece ani: ŤDe ce aceasta expresie: a invata sa mori? Vad ca treaba asta reuseste foarte bine de prima oara.“ Dar daca viata este ansamblul fortelor care se opun mortii, a muri nu tine oare de regulile cele mai elementare ale vietii?ť“ - Stephane Audeguy     „De la ipoteza tulburatoare asupra mortii cainelui Laika pana la tragicomedia asasinarii lui Rasputin, trecand prin moartea unei necunoscute sufragete sau prin detaliile atroce ale executarii lui Ravaillac, Stephane Audeguy schiteaza in filigran cate o reflexie filozofica cu fina ironie si discreta indignare, atras de ceea ce el numeste Ťpoetica existentelor singulareť.“ - Christophe Bigot     Autorul romanului Teoria norilor ne incanta cu notatiile sale, mai ireverentioase decat mormintele, mai laconice decat discursurile funebre si mai vii decat aridele necrologuri. Pe scurt, moartea ca arta de a trai. Numar pagini : 128 An aparitie : 2009