Lumea lui Theodor se prabuseste in momentul in care o pierde pe Paula intr-un accident rutier. De aici incolo totul isi pierde orice rost. Lasa cariera in advertising, se muta cu traiul si incepe o noua viata. Insa fara Paula aceasta e o suferinta continua.   Fragment din roman:

"Poti schimba un om, iubindu-l!

Afectiunea este o nevoie umana primara. In aceasta ecuatie complicata si duala, de cerere-oferta, necunoscutele sunt cele care mentin echilibrul. Nu poti forta iubirea, dar o poti castiga, mizand pe indicii cheie ai unei relatii - timp, rabdare, implicare, iertare... Oricat de multe batai de cap nu ne-ar da, iubirea are in sine esenta, pe cand singuratatea este goala, unul din ultimii ingeri izgoniti din Paradis care-si cauta cu disperare drumul inapoi. Intimitatea, starea de confort regasita alaturi de un om drag, necesitatea de a iubi si de a fi iubit constant de cineva cantareste mai greu decat libertatea. Poate pentru ca ce-i mai ramane unui om liber, daca e privat de manifestarile cele mai pure si mai naturale ale spiritului sau? Ce-i mai ramane unui om liber, dar conditionat sa se inchida in sine? E pacat... Un om liber care nu poate iubi e un prizonier stiut doar de el insusi. Dorinta de a pastra un sentiment se transpune in dorinta de a pastra omul. Dar adesea ne inselam crezand ca odata cu omul dispare si sentimentul. Afectiunea adevarata, traita prin dragoste, este o binecuvantare atemporala si transcendenta, asa cum este si sufletul omului.

Poti schimba un om, iubindu-l. Iar alegand sa iubesti, vei deveni nemuritor."

„The flights have been cancelled. Theo privea descumpanit unul dintre panourile de informare ale aeroportului Heathrow, intelegand ca sunt sanse minime sa mai urce in avionul cu destinatia Bucuresti. Vremea se inrautatise brusc, plouase infernal noaptea intreaga si toate zborurile fusesera anulate. Sute de oameni epuizati si agitati alergau in toate partile prin labirinturile aeroportului. Cativa angajati de la biroul de informatii incercau cu disperare sa le explice unor pasageri nemultumiti ca vina nu le apartine si ca, cel mai probabil, zborurile vor fi reluate a doua zi. Theo nu mai voia sa stea la Londra nici cateva ore. Orasul asta ii ploua peste ranile dezvelite. Avea impresia ca pana si ratiunea il durea sub presiunea norilor plumburii ai Londrei. Privea nemiscat pentru a evita orice fortare a propriilor mecanisme defecte.”