Viata ne trage in directii opuse zi de zi, ceea ce impune o fragilitate noua si relatiilor noastre, care ajung sa reprezinte o provocare in sine. Simtim nevoia sa fim unici si speciali, astfel ca accentul cade pe a ne diferentia de ceilalti, a ne separa. In acelasi timp, sufletul nostru exista in relatie cu ceilalti. Putem raspunde provocarii ridicandu-ne deasupra tendintelor noastre personale pentru a descoperi ce ne face asemenea celorlalti, ce ne uneste? Nevoia noastra fundamentala este de a echilibra opusele din noi. Scopul relatiilor nu este acela de a ne face fericiti, ci de a ne transforma, facand din fericire o stare prezenta si nu un scop.