Un pas pe o strada in noapte, un vis ciudat, imbratisarea unui strain, un oras necunoscut in care cauta ceva fara sa stie ce anume, dar atat de apropiat incat se simte ACASA, toate acestea sunt premisele unei povesti cu o aura aparte, a unei drame personale, care pune fata in fata valtoarea istoriei cu zbuciumul propriului suflet.

Noptile Norei sunt bantuite de un vis straniu, iar zilele de ramasitele unei vechi iubiri. Pas cu pas, si-a transformat prezentul intr-o inchisoare din care nu poate evada, care i-a curmat speranta si nu isi mai regaseste puterea de a scrie. Desi in aparenta este o femeie de succes cu o cariera in plina ascensiune, un sot bogat, ravnit de multe femei si o casa care ar trebui sa fie caminul ideal, Nora se simte din ce in ce mai departe de sine. Nu mai scrie, nu mai iubeste, fiintei exuberante de odinioara i-a luat locul o femeie impietrita in indiferenta, care nu traieste, doar exista, pastrand aparentele.
Dar visul revine, caci de peste generatii, i se transmite un mesaj: trebuie sa afle neaparat adevarul despre cea care i-a lasat o importanta mostenire spirituala si materiala, pentru a se putea apropia de masa de scris, pentru a-si regasi propria cale si a se elibera de umbrele trecutului.

Cele mai sfredelitoare cuvinte, citite pe urma cu aviditate de generatii intregi, s-au nascut din durere, nu din fericire. Seninatatea nu impresioneaza pe nimeni daca nu e insotita de drama, viata este pusa in valoare numai atunci cand este inconjurata de suflul mortii.