Traian Manu, cunoscut om de stiinta in Italia, hotaraste sa-si viziteze tara natala, Romania, cu care nu a mai avut nici o legatura de la instaurarea comunismului. Sotia sa, Christa, ii intelege dorinta de a revedea locurile copilariei, dar il avertizeaza in legatura cu pericolele care l-ar putea pindi intr-un stat totalitar. Ca sa-l convinga, ii povesteste copilaria si adolescenta ei in Germania nazista, marcate de teama ca este supravegheata zi si noapte, dar si de durerea pierderii rudelor apropiate. Traian face totusi calatoria, dar, odata ajuns in Romania, intra parca intr-o alta realitate, fiind urmarit permanent si ajungind sa se indeparteze de rudele si prietenii care il asteptasera cu nerabdare.

„Intilnirea are doua teme in comun cu cartile lui Manea si Cartarescu: exilul si nostalgia. Timpul Romaniei nu e timpul lui Traian Manu. Penelopa lui Homer este cea care stapineste timpul, il face etern pina in ziua cind Ulise se va intoarce. Dar, daca Penelopa, ca in superbul roman al Gabrielei Adamesteanu, paraseste Ithaca, hotaraste sa lase timpul sa se scurga firesc in ea, atunci Ithaca se va descompune, ajungind sa semene grotesc cu cea care a fost odinioara...” (Andrea Bajani, Il Sole 24 Ore)

 

„Intilnirea este o proba literara de cea mai inalta calitate. Drama lui Ulise urmareste ca o umbra intregul drum al lui Traian. Este drama atitor exilati romani, ca Emil Cioran, a carui fraza «tara care a fost a noastra si nu mai e a nimanui» ritmeaza intreaga poveste.” (Alessandra Iadicicco, La Stampa)

 

„In tara aflata sub un regim muribund, Traian Manu ajunge sa nu mai stie cine este si ce sens are calatoria sa... Gabriela Adamesteanu isi foloseste foarte bine talentul realist si construieste un roman scris magistral, care va stirni cu siguranta interesul.” (Silvana Mazzocchi, La Repubblica)

 

„Gabriela Adamesteanu merita o mentiune aparte, nu doar pentru ca unul dintre cele mai bune romane ale sale, Intilnirea, a fost publicat recent in Italia, ci pentru ca este una dintre putinele voci ale literaturii romane actuale care se bucura de recunoastere atit in strainatate, cit si in Romania.” (Mario Fortunato, L’Espresso)