Volumul reuneste 117 articole de analiza a fenomenului politic, scrise in perioada februarie 2014 – martie 2016, la invitatia redactiilor Adevarul si ziare.com. Pe langa cele doua riscuri majore ale ultimilor ani – iesirea Greciei din zona euro si a Marii Britanii din Uniune –, sunt examinate evolutiile interne ale celor 28 de tari membre ale UE, raportul dintre politica interna si cea de la Bruxelles, precum si modul de percepere a refugiatilor.
Fragment din cronica:
„Turism social-democratul
In limba romana, expresia „turism social" descrie calatoriile cu pret redus, organizate in general in extrasezon si avand ca tinta persoanele cu venituri modeste. In franceza, engleza sau germana, „tourisme social”, „welfare tourism” sau „Sozialtourismus” au ajuns sa desemneze o pervertire a libertatii de circulatie.
Nu e ceva chiar nou. Se vorbeste despre asta de vreo 15 ani, mai precis din momentul in care se pregatea cea mai mare extindere a Uniunii. Adversarii largirii au elaborat atunci o retorica noua: marirea numarului de membri ai UE va pune in pericol avantajele sociale castigate. Albert Hirschman ar fi incadrat-o in categoria „jeopardy thesis” a retoricilor reactionare. Toata lumea isi aminteste figura emblematica a „instalatorului polonez": acesta era descris ca un pericol pentru locurile de munca, dar si pentru sistemul de securitate sociala din tari precum Marea Britanie sau Franta, obligat sa furnizeze protectie unor straini.
Atunci cand am aderat noi si bulgarii, euroscepticii si intolerantii au reluat discursurile despre imigranti, unii lideri politici precum Jean-Marie Le Pen sau Nigel Farage prevestind o adevarata „invazie" a celor mai saraci dintre estici. Tensiunea a sporit in clipa in care, la sapte ani de la aderarea celor doua tari ex-comuniste, au fost ridicate toate restrictiile de pe piata fortei de munca: pe 1 ianuarie a.c., invazia nu a fost confirmata. Paralel, in mai multe tari vechi ale Uniunii, s-a dezvoltat un discurs care ii stigmatiza pe romi: unii au vazut in ei tapi ispasitori, dar altii i-au considerat purtatorii unei probleme majore, tocmai pentru ca majoritatea nu sunt angajati atunci cand ajung in strainatate, dar solicita ajutorul statului in care se afla.
Toate acestea sunt prinse intr-un caz recent judecat de Curtea de Justitie a Uniunii Europene.”