Sebastian Vane nu are nimic. Intors din razboi ranit, si-a gasit tatal nebun si mostenirea risipita. In plus, zvonurile sinistre care il inconjoara nu il fac un pretendent potrivit pentru nimeni, cu atat mai putin pentru o fata bogata. Dar Abigail ii lumineaza viata intunecata si este singura in stare sa-l vada cum este cu adevarat, dincolo de reputatia lui ruinata. Ar putea avea astfel un viitor impreuna… daca nu ar aparea un alt pretendent, mult mai pe placul parintilor ei. Caci Benedict Lennox este tot ce nu este Sebastian – bogat, fermecator si mostenitorul unui conte. Va renunta Sebastian fara lupta la singura femeie pe care a iubit-o vreodata? Iar Abigail va putea infrunta consecintele unui imens scandal ca sa isi asculte chemarea inimii?

 

 

    Fragment: 

 

    „Sebastian nu era prea sigur cu ce se alesese de pe urma vizitei lui la Hart House, dar se bucura ca fusese acolo - si senzatia il uimi.

    In ultimii sapte ani doar indurase, in timp ce ii fusese luat tot ce fusese important pentru el. Invatase sa se descurce cu un picior olog, cu un venit insuficient si cu izolarea pe care i-o adusese faptul ca era un proscris. Traise cu acuzele soptite despre uciderea tatalui lui si furt, chiar daca nu putuse sa le schimbe cu nimic, si treptat ridicase in jurul lui o carapace tare de indiferenta. Il condamnase la singuratate, dar ii permisese sa supravietuiasca. 

    Dar acum o avea pe Abigail. Nu doar ca nu fusese descurajata de incercarile lui de a o tine la distanta, dar chiar staruise cu indarjire in incercarea ei de a-l cunoaste. Il intrebase cum fusese tatal lui inainte de boala si nu se concentrase pe misterul care ii invaluia disparitia. Sebastian nu se gandise de ani buni la zilele fericite si de mult apuse petrecute alaturi de genialul, excentricul si interesantul lui tata. Ea ii impartasea atractia irezistibila pe care o simtea si el. Fusese atat de buna si de ingaduitoare ca ii iertase iesirea deplasata de la prima lor intalnire in grota. Iar Sebastian incepuse sa creada ca era absolut idiot daca rata sansa care i se oferise.

    Dar se purtase urat cu ea si mai avea foarte multe de facut ca sa fie iertat. O carte nu era suficienta, chiar daca nu oferea nimanui una dintre ultimele amintiri ramase de la mama lui si el se gandi - spera - ca Abigail sa ii aprecieze gestul. „50 de moduri de a pacatui” fusese doar un supliment de ultima ora si care il ingrijorase pe Sebastian, dar de care Abigail se bucurase.”