“DESPRE IUBIRE

 

    Daca iubirea e porunca ce rezuma Scriptura, sigur ca numai ea e chemata sa puna capat judecatilor, razbunarilor si a tot razboiul cel ucigas dintre oameni. Porunca aceasta nu astepta sa o implineasca altii intai; implineste-o tu intai si dupa tine se vor lua multi. Dar trebuie sa stii, dragul meu, ca-i vorba de o iubire fara margini, o iubire care iarta toate, lasand judecata in seama lui Dumnezeu. O iubire care nu cade, la oricate probe s-ar intampla s-ajunga.

    Primul care a iubit asa a fost Iisus; iar dintre oameni, numai aceia in care traieste Iisus: purtatorii de Dumnezeu. Porunca iubirii era si in Vechiul Testament, dar aceia implineau mai bucuros legea talionului. Deci, pentru ca n-a fost implinita, de aceea a zis Iisus: „Porunca noua va dau voua: sa va iubiti unii pe altii, precum Eu v-am iubit pe voi!". Iar El a implinit-o intre oameni ca nimeni altul. Iisus n-a avut de lepadat pe nimeni - nici pe Iuda, caruia i-a zis „prieten", desi venea cu sarutarea tradarii. N-a lepadat nici pe calaii care-i bateau piroanele in maini si picioare si-i indesau spinii pe cap.

    Deci, daca tinem sa ramanem crestini, trebuie sa iubim pe toti oamenii ca Iisus, ca numai asa-i sigura si e cu putinta „iertarea din inima", care, atunci, vine ca de la sine, usor si simplu, si nici nu mai cade, chiar daca ura ar rastigni-o pe toate crucile istoriei. De altfel, aceasta si e suprema dragoste si semnul divinitatii Sale. Cu aceasta iubire graia Iisus catre oameni."