Istoria Romaniei prin concepte. Perspective alternative asupra limbajelor social-politice

Volumul contribuie la studiul istoriei romanesti prin descrierea si comentarea termenilor, conceptelor si limbajelor selectate din textele juridice, politice, istoriografice, literare si sociologice. In acest fel, ideile si mesajele care au dominat gindirea politica in diverse perioade ale istoriei Romaniei moderne si contemporane devin mai accesibile. Contextualizarea fenomenelor cercetate a facilitat ipoteze de lucru incitante, noi interpretari si concluzii temeinic argumentate. Resemantizarea unor concepte – acolo unde acestea sint in relatie cu aspiratiile comunitar-civice de astazi – indica latura pragmatica a cercetarii. Teoria generala privind istoria conceptuala se imbina cu studiul de caz, pe de o parte clarificind importanta unei Begriffsgeschichte romanesti, iar pe de alta demonstrind cum demitizarea face posibila intelegerea mai obiectiva a trecutului. - Victor Neumann, Armin Heinen
Fragment din lucrare:

"Particularitatile Europei Rasaritene

Este adevarata teza potrivit careia jumatatea de rasarit a fost partea cea mai intunecata a istoriei Europei ? Daca da, cum se explica tragediile ce au avut loc in perimetrul amintit ? Este necesara evidentierea comparativa a numarului de victime pentru o mai buna cunoastere a istoriei ? Sunt regiunile Estului mai expuse regimurilor totalitare decat cele ale Vestului ? Daca da, atunci cum trebuie interpretate influentele occidentale in rasaritul Europei, respectiv care sunt similitudinile si diferentele culturale si identitare dintre cele doua zone ale continentului ? E indreptatita rescrierea istoriei moderne a Europei prin prisma atrocitatilor savarsite la mijlocul secolului al XX-lea ?
Semnele de intrebare cu privire la trecut persista in mintea multora. Desi exista o deosebita curiozitate pentru istoria recenta in fiecare din fostele tari comuniste - istoricii, politologii si jurnalistii au cules informatii de arhiva, au publicat reviste si colectii de documente, articole si monografii, si-au institutionalizat activitatea -, clasa politica nu pare convinsa de importanta dezbaterii privind gravele erori politice. Istoricii sunt inca dependenti fie de documentul de arhiva, fie de prejudecatile care le influenteaza cercetarea. Un intelectual cu o vasta experienta a luptei antitotalitare precum Adam Michnik - la randul sau istoric ca formatie - indemna la prudenta in validarea grabnica a documentelor fabricate de institutiile comuniste. Orice sistem totalitar e interesat, pe de-o parte, de secretul propriilor planuri, iar pe de alta, de manipularea societatii prin falsificarea informatiilor. Uneori, in asemenea contexte, realitatea insasi dezvolta partizanate, opunand puterea si lipsa de putere, noul si vechiul, progresul si regresul, limbajul politic si limbajul stiintific.
Francois Furet considera necesara distinctia dintre istoria traditionala si istoria remodelata de stiintele sociale. Luand ca exemplu studiul Revolutiei Franceze de la 1789, el a aratat ca istoria narativa substituie sensul social al evenimentului cu cel politic si fetisizeaza documentele, motiv pentru care „dialogul intre istoric si depozitul sau de arhive [...] nu aduce niciodata, prin el insusi, un subiect". In schimb, promoveaza „doctrina preferintelor proprii". Analizand critic opera lui Richard Cobb, Francois Furet observa ca prezentarea istoriei in temeiul alegerii estetice sau morale limiteaza tematica si dauneaza insusi spiritului istoriei. Ideea ca istoricul restituie trecutul pornind de la document este o ambitie absurda sau, in cel mai fericit caz, o proba a talentului sau literar, multumita caruia el rescrie intr-un fel sensibil continutul izvoarelor. Nu intotdeauna documentele sunt credibile, respectiv, nu intotdeauna indreptatesc descrierea trecutului. Reinhart Koselleck avertiza asupra importantei selectarii, fiind incredintat ca, desi documentele pot proba noi experiente, nu intotdeauna reprezinta si „un indice serios pentru o istorie propriu-zisa.".  "