Noi toti ne-am invatat sa lasam pe ultimul plan ce ar trebui sa facem si ne conducem in viata dupa ce suntem obligati sa facem. Cu alte cuvinte, sacrificam necesitatile in numele obligatiilor deoarece nu stim ce inseamna nevoia personala de libertate si ce inseamna sclavia impusa.

Nevoile omului nu sunt niciodata foarte mari. Dorintele lui sunt foarte mari.

Cand dorinta de a avea va fi inlocuita cu dorinta de a fi, zidul care separa lumea spirituala de cea fizica se va ridica si oamenii vor avea din nou acces la invizibil.

Cand discut cu persoane rationale, ma straduiesc din tot sufletul sa le vorbesc astfel incat cuvintele mele sa ajunga, prin ratiune, la inima lor, sa gaseasca acolo o consonanta si sa se reintoarca in ratiune pentru ca in felul acesta sa creeze o noua calitate a vietii. Eu pot sa depun maximum de eforturi, dar ce anume din cuvintele mele va putea, cu permisiunea dumneavoastra, sa treaca de baricadele ridicate de ratiune si sa ajunga la inima – ramane sa hotarati dumneavoastra.

Este foarte greu sa ierti pe cineva cand simti ca este vinovat. In realitate, cu astfel de ganduri iertarea nu este posibila. A ierta din politete inseamna ipocrizie – o ocupatie superficiala si inutila. Inainte de a ierta pe cineva, eliberati-va de frici si se va elibera si rautatea. Veti intelege ca dumneavoastra ati fost provocatorul, dumneavoastra ati fost cel care a intins undita, el a muscat si a devenit vinovat.