Cumva,  Anotimpurile seamana cu  Anatomia lui Grey. Stiti serialul. Numai ca aici nu intalnim chirurgi de elita, ci aviatori de prima mana. Si ei experimenteaza pana la limita frenezia unei profesii in care erorile se platesc scump. (Cu atat mai mult cu cat actiunea se desfasoara in anii cand, la noi si aiurea, zborul era abia la inceputuri.) Si ei vad moartea cu ochii zi de zi. Si ei iubesc, temandu-se totodata sa iubeasca prea patimas. Protagonista romanului, Manuela, e un fel de Meredith. Ii are la picioare pe cei mai buni dintre cei buni. Dar asta nu-i ocroteste destinul. Dramatic, in fond. O asemenea carte fermecatoare, se-ntelege, nu-i usor de scris dintr-un condei. De altfel, Radu Tudoran a simtit nevoia s-o refaca aproape cu totul. Si a refacut-o (in 1971, dupa o prima editie datand din 1943). Semn ca a crezut in ea.