Fragment din romanul "Jucatorul total" de Iain M. Banks

 

„O vreme, simtindu-se oarecum furios si mai mult decat incomod, Gurgeh a ratacit prin sala de bal. Il rodea ideea ca era inconjurat de indivizi care, intr-un fel sau altul, erau ratati, ca si cum toti ar fi fost componente ocolite de un sistem de mare calitate care ar fi fost poluat de includerea lor. Cei din jur nu i se parusera doar prosti si plictisitori, insa simtea ca nici el nu se deosebea prea mult de ei. Toti cei pe care ii cunoscuse in acea seara pareau sa simta ca el venise acolo doar ca sa se faca de ras.

Cei de la Contact il trimisesera acolo cu o nava de razboi care nu isi merita numele, mai mult decat antica, ii pusesera la dispozitie o drona tanara, vanitoasa si din cale afara de stangace, uitasera sa ii spuna lucruri despre care ei ar fi trebuit sa stie ca vor influenta in mod considerabil modul in care avea sa se desfasoare jocul - sistemul de colegii, peste care Factorul Limitator trecuse cu usurinta, reprezenta un bun exemplu - si il lasasera, cel putin partial, in grija unui netrebnic guraliv, permanent beat, care se indragostise copilareste de cateva trucuri ale imperiului si de un sistem social inuman care avea mari resurse. 

In cursul calatoriei pana in imperiu, intreaga aventura i se paruse romantica, o misiune mareata, care cerea curaj, realizarea unor lucruri nobile. Acel sentiment epopeic disparuse. In acele momente simtea doar ca el, la fel ca si Shohobohaum Za sau Flere-Imsaho, era un alt neadaptat social si ca acel imperiu spectaculos de sordid ii fusese destinat ca o farama din ceva. Era convins ca, undeva, Mintile umblau prin hiperspatiu, in reteaua de camp a vreunei nave mari, si radeau in hohote.”