Fragment:

 

    “Oare cat trebuia sa astept ca sa fiu sigur ca am scapat de el, ca a trecut mai departe? Am auzit un zgomot. Niste pasi precauti, ca ai cuiva care se juca de-a v-ati ascunselea. Si respiratia grea si masurata a cuiva care alergase, dar nu mai trebuia sa alerge. Am auzit usa culoarului cum scartaie incet, deschizandu-se; si apoi cum se inchide brusc, tinuta sa nu faca zgomot. Tiptil, pasii se apropiara. Clanta se misca putin. In momentul acela mi-am dat seama ca, pe partea cealalta, in debaraua intunecata, eu inca tineam de ea, iar apasarea celuilalt incerca sa-mi infranga opozitia.

    Mi-am inclestat degetele si am impins in sus cu putere, concentrandu-ma asupra clantei sa nu cedez. Cu mana cealalta cotrobaiam disperat prin buzunar. Cautam ceva, orice. Mana mi-a alunecat neputincioasa pe alama lucioasa a clantei, care s-a lasat in jos.

    M-am sprijinit cu tot corpul in usa, proptindu-ma cu piciorul in peretele opus, desi stiam ca n-are rost. Shaw era ditamai omul, si mare, si puternic. Buff! Usa s-a zgaltait din balamale cand el s-a aruncat cu toata greutatea in ea. Deja se vedea o fasie de lumina. Am impins si eu, din partea mea, s-o inchid la loc, dar nu s-a clintit; isi infipsese piciorul intre usa si prag si se pregatea pentru urmatoarea lovitura. De data asta, nu mai aveam cum sa-i tin piept.

    In clipa aceea, degetele mele au gasit ceva in buzunar, ceva mic si ascutit, pe care-l culesesem din fata unei alte usi, dintr-o alta lume. Ceva care tinuse acea usa deschisa, cand noi o voiam inchisa. Oare acum avea sa ma ajute s-o tin pe acesta inchisa?

    Am dat drumul pietrei ascutite pe jos si am auzit-e cazand. Am bajbait cu talpa dupa ea si am impins-o cu piciorul sub usa. Apoi m-am dat incet inapoi. Mai aveam o sansa, dar imi trebuiau doua maini libere. Daca as fi reusit sa-l gasesc pe intuneric. Daca mai era timp.”