In limba romana exista o expresie foarte frumoasa: „a da in mintea copiilor”. Despre Marinela Opris se poate spune cu indreptatire ca „a dat in mintea pisicilor”. Ceea ce, daca ar fi sa-l credem pe Jules Renard, anume ca pisica este „maxima reusita a lui Dumnezeu”, nu e rau deloc. Lumea descoperita pas cu pas prin ochii pisicilor e nitel stranie: e dominata de „umani” prinsi in tot felul de ritualuri de neinteles, care au blanuri detasabile si calatoresc in „fiinte” cu patru sau cu doua roti. Oricum, sensul vietii „umanilor” este de a asigura adapost si hrana pentru pisici, caci, vorba lui Dave Barry, „cainii au stapani, pisicile au slugi”. Daca ar fi aparut ceva mai devreme, fara indoiala ca Serban Foarta ar fi preluat fara ezitare fragmente din cartea Marinelei Opris in Mic tratat de pisicologie, care este un splendid imn inchinat pisicii. In ce ne priveste, nu putem decat sa adaugam numele autoarei pe lista cu oameni civilizati, fiind noi intru totul de acord cu George Bernard Shaw: „Om civilizat esti numai in masura in care intelegi pisica”. (Ion Muresan)