Prin Lapte negru, Elif Shafak reface cu eleganta parcursul de la scriitoarea nomada independenta la mama sedentara, plina de nesiguranta; ea nu-si dezminte imaginatia debordanta si personifica atit propriile trasaturi de caracter, sub forma unui harem de femei in miniatura, cit si feluritele faze ale depresiei postnatale care-o macina, sub infatisarea unei familii sinistre de djinni. Shafak isi impleteste experientele legate de maternitate cu cele ale unor scriitoare celebre precum Virginia Woolf, Sylvia Plath, Zelda Fitzgerald, Ayn Rand, Alice Walker sau Toni Morrison, cautind cu perseverenta o solutie la conflictul dintre maternitate si creativitate.

 

„Nu pretind ca fictiunea are magnitudinea unui cutremur, insa, cind patrundem intr-un roman, lasam in urma micile noastre apartamente comode si, prin intermediul personajelor fictive, ne trezim ca ajungem sa cunoastem oameni pe care nu i-am intilnit niciodata inainte si pe care poate chiar i-am detestat, caci am crezut ca sint Ceilalti ai nostri.” (Elif Shafak)