Amintiri, povesti, povestiri

Povestile lui Creanga sunt delectabile deopotriva pentru copii si pentru adulti. Insa numai cei din urma le pot gusta pe deplin savoarea. Creanga pare a nu-si fi batut capul sa inventeze povesti: avea destul material la indemana ca sa mai fie nevoie de asa ceva. Cat datoreaza el creatiei folclorice anonime si cat ii este aceasta tributara dupa publicarea povestilor si absorbtia - sau reintoarcerea - acestora in circuitul oralitatii e o chestiune ce poate interesa migaloase cercetari erudite. Farmecul povestilor lui Creanga nu sta in inventie - cel mult, aici si-a spus cuvantul selectia facuta de scriitor dintr-un inventar disponibil atat de bogat. Ceea ce atrage si cucereste, in primul rand, e „punerea in scena" - nemaivorbind de darul rostirii plastice, suculente, atat de mult comentat si analizat."