Nunta in cer - Mircea Eliade

În toamna lui 1938, când începe să scrie Nuntă în cer, Mircea Eliade avea 31 de ani, publicase sute de articole, volumele Solilocvii (1932), Ocea­nografie, India, Alchimie asiatică (1934), Yoga: essai sur les origines de la mistique indienne (1936), Cosmologie şi alchimie ba­biloniană (1937), era considerat aproape unanim de congenari „şeful ge­ne­raţiei“, iar de un critic de talia lui E. Lovinescu drept „romancierul ge­ne­raţiei sale“ 1, indiferent de rezervele criticului faţă de Isabel şi apele diavolului (1930), Maitreyi (1933), şantier (1935), Întoarcerea din rai, Lumina ce se stinge (1934), Huliganii (1935), Domnişoara Cristina (1936), şarpele (1937).
Eliade se simte, pe bună dreptate, stăpân pe tot ce face. Stăpân pe un vast sistem de reţele psihoprofesionale şi sociopolitice, totul determinat de fascinanta esenţă a personalităţii sale: Concidentia oppositorum. E savant şi insurgent, ideolog şi erotofil, gazetar frenetic şi constructor erudit de sinteze. Este egofil şi militant, solitar şi plezirist, adolescent întârziat şi bătrân înţelept, etern student al lui Nae Ionescu, dar şi profesor „la patru ace“ ş.a.m.d.

Fii primul care adauga un comentariu ...