A fost odata ca niciodata o padure imensa, Lythe - vasta si impenetrabila, ascunzand in inima ei un mister. Iar la inceputurile sale, in acest loc traia o familie instarita, Fairfax, intr-un conac pe care-l vizitase insasi mareata Gloriana.

Dar odata cu trecerea veacurilor, padurea a fost distrusa si inlocuita de strazi purtand numele copacilor de odinioara. Familia Fairfax si-a pierdut stralucirea... ajungand sa locuiasca in Casa Arden aflata la capatul Intrarii Paduceilor. Iar despre ea cu greu se mai putea spune ca era o familie...

Si mai erau asa: Vinny („matusa din iad“) - cu pisicile sale si cu chipul ei ca un mar paduret; Gordon, care de sapte ani uitase de familia lui, iar cand si-a adus aminte de ea, s-a intors aducand cu el o Debbie grasa, care impartea o singura celula de creier cu un pudel; si cei doi copii, Charles si Isobel.

Charles, baietelul pierdut, cu obrajii ciuruiti de acnee, care-si petrecea timpul asteptand, pe de o parte, sa fie vizitat de extraterestri, si pe de alta, intoarcerea mamei sale.

Iar povestirea este spusa de enigmatica Isobel... Nascuta in casa de pe strazile copacilor, ea descopera o ruptura in textura timpului si astfel calatoreste prin diversele lui gauri de vierme si coridoare. Isobel are saisprezece ani si, la fel ca fratele sau, asteapta si ea sa se intoarca mama lor - Eliza, zvelta si periculoasa, mirosind a tabac, a parfum Arpcge si a sex -, a carei disparitie este o parte din misterul care continua sa ramana ascuns in inima padurii.