Cand castigi bine si ai o masina frumoasa, singurul lucru care-ti mai lipseste este o femeie pe masura. Dar cand apare nevasta sefului si cand e mai frumoasa decat orice inchipuire, poti fi sigur ca necazurile nu sunt departe. Asa ajunge chipesul Chester Scott sa nu-si mai vada capul de atatea necazuri si sa faca slalom printre cadavre, santajisti, politisti necinstiti si cinstiti si promisiuni mai mult sau mai putin mincinoase...
James Hadley Chase (1906-1985) s-a nascut la Londra. Cunoscut ca „maestrul thrillerului” din generatia sa, Chase este autorul unei serii lungi de romane a caror intriga, remarcabil condusa, duce intotdeauna la un deznodamant neasteptat. Puternic influentat de romanul politist american, stilul sau exceleaza in descrierea atmosferei lumii interlope.
Fragment din roman:
„Pe drum, m-am trezit dintr-o data blocat de un sir lung de masini ce avansau la pas spre oras. Nu vazusem niciodata o asemenea imbulzeala si-am inteles imediat ca se datora mortii motociclistului.
Iesind de pe drumeagul care ducea spre bungaloul meu, nu-mi era prea usor sa intru in coloana de masini. In sfarsit, careva incetini pentru a-mi face loc si am patruns si eu in cortegiul de masini ce se tara ca un melc. Lucille inceta sa planga vazand ce se intampla.
- Ce este? m-a intrebat.
- Nu stiu. N-ai de ce sa te ingrijorezi, am mormait, fara a crede nici eu in ceea ce spuneam.
Masina continua sa avanseze la pas. Din cand in cand, ma uitam la ceasul de bord. Era douasprezece fara zece si mai aveam inca aproape patru kilometri pana acasa la ea.
Brusc, masinile din fata oprira. Am ramas cu mainile pe volan, incercand sa strapung intunericul, dar nu se vedeau decat stopurile rosii a peste o suta de masini care se intindeau intr-un interminabil sir nemiscat.
Apoi am observat agentii. Erau vreo doisprezece. Treceau de-a lungul masinilor, inzestrati cu lanterne puternice, si inspectau din mers interiorul fiecareia. O transpiratie rece mi se scurse pe spate.
- Ma cauta, murmura Lucille, cu vocea sugrumata de frica, incercand sa deschida portiera.
Am prins-o de brat.
- Nu te misca! Inima-mi batea nebuneste si ma felicitam ca am luat masina lui Seaborne.
- Nu te cauta pe tine. Cauta masina. Nu te misca si stai linistita!
O simteam tremurand Ianga mine, dar avu prezenta de spirit sa stea linistita cand aparu unul din agenti.
Un tip inalt cat casa se dadu jos din masina din fata. Pe cand agentii se apropiau de el, striga furios:
- Ce dracu' se tot intampla? Trebuie sa ajung la Palm Bay. N-aveti de gand sa va ocupati odata de circulatia asta?"