Penultimul roman (1972) al lui Nabokov este dedicat, o data in plus, puterii evocatoare a memoriei. „Lucrurile transparente” la care se refera titlul sint, de fapt, oglinzi ale trecutului, mai mult decit ferestre spre acesta, caci ceea ce cauta eroul romanului, „Hugh [Person], un tip nu prea rafinat din punct de vedere sentimental si nici un Personaj foarte bun”, este doar o iluzorie epifanie. Centrata in jurul a patru calatorii, toate avind efecte dramatice, ale protagonistului din America sa natala in Elvetia, actiunea romanului, cu amestecul de intriga politista si un aparent interes pentru senzational cunoscute din alte carti ale lui Nabokov, este doar un pretext pentru o tesatura densa de aluzii literare si culturale, polemici deghizate si acrobatii lingvistice.

„Lucruri transparente este poate cea mai buna carte din cite s-au scris pina acum despre facerea si desfacerea fictiunii... Iar Nabokov este intr-adevar un connaisseur, un student insatiabil al gustului pe care il au si al felului in care ajung sa fie resimtite micile evenimente mentale, cineva care poate sa vorbeasca cu tact si autoritate unice despre deliciile ametitoare si jalnicele umilinte pe care le presupune munca de a fi autor.” (Times Literary Supplement)

„Dupa ce si-a petrecut mare parte din viata construind Taj Mahalul, Nabokov a decis, la virsta de saptezeci si trei de ani – pentru propriul lui amuzament si, intimplator, spre incintarea noastra – sa construiasca si o replica caricaturala a marelui monument. Miniatura nu are nici o fisura, dar cele mai splendide trasaturi ale magnificului model au fost usor parodiate. Vedeti, parca ar vrea sa ne spuna, ca trecutul nu-i decit o joaca.” (The New York Times)

„Cu cit mai important devine un subiect, cu atit inceteaza sa ma intereseze. Unele dintre cele mai rodnice preocupari ale mele sint peticele microscopice de culoare.” (Vladimir Nabokov)

„Vladimir Nabokov scrie proza in singurul fel in care ar trebui scrisa – in extaz!” (John Updike)
„Prefer sa accept un singur fel de putere: puterea artei asupra gunoaielor, triumful magiei asupra brutei.” (Vladimir Nabokov)